am să aștept.

am ales să aştept...

nu pentru că vreau, dar pentru că nu ştiu ce altceva mai bun să fac.
...am să aştept să.mi crească aripi să.mi pot înălţa fiinţa deasupra indiferenţei unei lumi ce nu.mi aparţine. m.am săturat să fiu aruncată în ţărână doar pentru că nu.s a lor. doar pentru ca am ales să nu fiu a lor...am să aştept ca Mâna Divinului să potoleacă furtuna din mine şi să umple razboiul meu cu pace. am să aştept să mor puţin câte puţin, până când nimic din firea.mi nenorocită nu va mai rămânea în mine, până când Cerescul mă va umple iar. am să aştept să.mi îmbrăţişez veşnicia!
...am să aştept să.mi fie ruinate toate visurile, ca astfel să fac loc pentru visul si Planul Lui pentru mine. am să aştept până când în mine va lua formă Visul Lui.
am să aştept ca Lumina să.mi cureţe inima stricată de iluzii.am să aştept ca Lumina să.mi vindece inima îmbolnavită de lumesc. am să aştept să mă găsesc şi să vorbesc cu mine.să mă cunosc şi intr.o eternitate ascunsă, să.mi odihnesc fiinţa. am sa aştept ca timpul să stea în loc, să ştiu că respir din nou. să ştiu că trăiesc iar, dar acum pentru o altă destinaţie.

am să aştept să mă ridic iar din nimicu.mi apăsător şi să umblu.dar să ştiu că umblu lângă un Braţ Sfânt de acum. am să aştept Şoapta Lui.am să aştept să.mi spună că m.a primit înapoi. să.mi spună că.I pasă şi că de acum nu.mi va mai da drumul în mâinile lor...
...am să aştept întoarcerea.mi Acasă. să ştiu că sunt iar în siguranţă şi departe, cât mai departe de pasu.mi înapoi.


am ales să aştept...
nu pentru că vreau,
dar pentru că nu ştiu ce altceva mai bun să fac.

abandon.

...zâmbea mulţumită. Ştia că de acum înainte venise vremea ei. Ştia că se poate odihni liniştită oricât tăcerea i.ar fi măcinat gândurile; Ştia că de acum este pe Mâini bune, Sfinte, care nu aveau de gând să o lase...primise un sărut violet de vară ca o promisiune veşnică, ştiind că de acum Dragostea o găsise şi era aici ca să rămână. Simţea cum întreaga ei fiinţă se desprinde de lumesc pentru a îmbrăţişa Divinul. De acum înainte era pregătită să lupte, indiferent de preţul pe care va trebui să.l plătească; de dragul Lui se merita să îndure orice. Oricând...

Furtunile îi pustiiseră trupul fără milă, dar nu îi mai păsa; îşi încredinţase viaţa Celui ce o câştigase cu preţ de Jertfă şi era gata să îndure, cu ochii pironiţi înspre Acasă. Nu ştia ce va urma. Nu ştia cum va arăta de acum povestea ei. Dar era convinsă că nu va mai fi singură şi că ceea ce primise de la Dumnezeul ei era suficient. Nu ştia ce o aşteaptă şi câte provocări se vor ivi. Dar alesese să aibă încredere în El şi ştia că de acum făcuse cea mai bună alegere.

...

În tihna sufletului, eliberată de poveri, se lăsă pe spate şi se abandonă Soarelui...

declarația inimii.

Cel cu care vreau să-mi petrec eternitatea.

Cel de care mă alipesc acum şi pentru totdeauna.

Singurul care nu mă va părăsi.

Singurul în prezenţa Căruia găsesc odihnă.

Singurul care preţuieşte partea întunecată a lunii din mine..şi vrea să o descopere, să o lumineze, să o curăţească.

Tu, numai Tu!

Pentru că…acesta e doar începutul unei eternităţi îmbujorate de declaraţii de dragoste

…de stele, de fluturi, de frunze, de oameni, de vise, de cuvinte, de cântec, de gingăşie, de dulci fiori.

O eternitate plină de Tine…o veşnicie de necuprins, de neînţeles, de nemeritat, de nedescris..dar a mea.

A mea şi a Ta

Pentru că simt adeseori nevoia ca Cineva să mă protejeze, să mă ţină în braţe, să mă apere.

…Cineva căruia să-I pese de un punct neînsemnat într-o măreaţă şi imensă schiţă…

Şi în momentele în care gândesc aceste lucruri, îmi vibrează inima de dragostea Ta, de grija Ta, de mângâierile Tale alinătoare…

Pentru că Tu eşti Acela de care am nevoie…

Cel pe care Îl ador.. care mă adoră..care mă face preţioasă şi plină de valoare în Ochii Cerului.

I.C...de dragul tău El îmi e drag.

ție.

deşi ziua e trecută, îndrăznesc să cred că nu.i târziu...sper că zâmbeşti acum, când citeşti umilele.mi cuvinte , căutând să descriu cât mai bine realitatea. nu ştiu cum ţi.a fost azi, dar m.am tot gândit la tine, prieten drag.

cum a început totul? ca o rază blândă peste zi...ştiam că descoperisem atunci ceva diferit, un altfel de început, pentru care se merita să risc. iar tu erai acolo de fiecare dată când soarele uita să mai fie senin...era greu să o iau de la capăt după atâtea căzături, dar simţeam că.mi eşti alături.nu te puteam vedea ori auzi, dar ceva îmi dădea siguranţa că eşti aici ca să rămâi aici.

...

în acele zile prea lungi şi grele când aş fi vrut să uit de toţi cei care,la rândul lor, au uitat de mine, ai ştiut să fii sprijin şi încurajare. ai ştiut să mă asculţi, să treci prin ce treceam şi eu şi să.mi dai din puterea ta, ca astfel să mă ridic şi să pot continua. nu ştiu pe cineva care să fi făcut ce ai facut tu...nu aveam nevoie de ''prieteni'' atunci când puteam să râd şi să.mi port singură de grijă. am avut nevoie de ei când nu ştiam ce să fac. ei atunci au dispărut toţi. însă tu ai rămas acel glas blând ce.mi arăta partea senină a văii. ai avut încredere în mine şi m.ai acceptat cum eram. ce motiv ai avut? nu ştiu... ştiu numai că nu aş fi putut continua fără ajutorul tău. şi mai ştiu că ai venit ca un răspuns la multele.mi griji. ca o încurajare că de dragul Lui se merită orice.

vreau să fii fericit. pentru că meriţi să fii aşa. pentru că trebuie să fii aşa...nu mă pricep aşa bine la cuvinte, dar vreau să.ţi mulţumesc pentru grija, increderea şi rugile înălţate pentru mine. nu stiu să.ţi descriu, dar se simte...şi e minunat.

...nu e mult şi are să treacă această zi. dar vreau ca mâine să te trezeşti zâmbind şi să fii convins că voi fi aici oricând ai nevoie, te voi susţine şi mă voi ruga pentru tăria ta în El... mulţumesc că.mi eşti prieten. cel mai bun prieten. şi că vei rămânea astfel.

Eşti preţios şi vreau să cred că ziua când ne vom vedea va fi o zi ''always to remember''. până atunci rămâi pe Braţe Sfinte şi în inima mea.

intalnire.

Vreau să mă găsesc.

şi în afara timpului,într.o eternitate ascunsă, vreau să vorbesc cu mine.

Pentru a reuşi să mă mai uimesc.

Să mă uimesc de Tine...

şi o voi face în unicul mod posibil,ieşind din normalitate-căci normalitatea este să.ţi astupi urechile,închizându.te lumii din jurul tău,oprimând natura...

văduvindu.ne inimile de uimire...a ofili ca o floare fără apă.

dar libertatea absolută este a ieşi din ramă...

dezlegându.ne de legile timpului.

şi în momentele acestea ascultă.

Tăcerea cântă...

Magda L.

paradox.

...mi se pare ciudat să spunem că nu avem timp şi totuşi să avem.

cum aşa?

...nu.i greu!

avem timp destul să minţim şi să spunem tot felul de cuvinte care deranjează. ne găsim timp să bârfim şi să ucidem prin vorbele pe care le rostim. avem timp să ne distrăm, fără să ne pese de suflet şi de veşnicia noastră...avem atât de mult timp să.i urâm pe ceilalţi şi să ne batem joc de ei cum ştim mai bine. avem timp să fim nepăsători la ce se întâmplă cu noi, la cum ne îndreptăm grăbiţi din jos, spre mai jos...

avem timp să furăm, să ucidem, să schimbăm, să facem tot ce ne "bucură" nouă vieţile...

avem timp să adunăm gunoaie şi să trăim goi şi ruginiţi înăuntru. şi nu facem nimic să schimbăm starea dramatică în care ne găsim. poate că ne place unde am ajuns.

Dar nu avem timp pentru timpul Lui Dumnezeu.

...nu avem timp să ne bucurăm de minunile cu care suntem înconjuraţi. nu mai avem timp să cântăm, să oferim o imbrăţişare din toată inima, să încurajăm pe cei slabi...nu avem timp de Scriptură, ori de rugăciuni. nu avem timp să fim sinceri, să ascultăm Şoapta Lui caldă. nu ne mai gasim timp să fim creştini! nu mai avem timp de prieteni, nu mai avem timp să ne pese de cel căzut.

nu avem timp pentru biserică, pentru părtăşia cu El şi cu cei răscumpăraţi. nu mai avem timp să facem voia lui Dumnezeu. nu mai avem timp să aşteptăm ca EL să vină.

...Timpul pe care îl considerăm al nostru, de fapt, este Timpul lui Dumnezeu, fie că ne convine sau nu.

în concluzie: avem timp să pierdem Timpul! dar nu mai avem timp să investim acest timp în ceva veşnic.

...poate ar fi timpul să gândim puţin. ce vom spune când Dumnezeu Îşi va cere timpul Lui înapoi?!

schimb.

...ştiam că.mi vei răspunde rugăciunii, dar nu am învăţat să şi aştept pentru răspuns. nu am învăţat că Tu ai răspuns şi în tăcere. urma să las totul baltă, crezând că nu.mi vei da nici un semn...Ţi.am cerut răbdare şi mă aşteptam să răspunzi imediat, să pot să îndur ispita până la capăt.dar n.ai facut.o...oare era chiar atât de greu să primesc ceva ce.mi doream, cu credinţă, din toată inima? nu cerusem prea mult. cerusem răbdare, atât...

...şi TU ai ales să taci. poate nu.ţi dai seama, dar tăcerea doare. şi doare cumplit... şi ca şi cum n.ar fi fost de ajuns, ai îngăduit să trec prin noaptea grea a lumii. m.ai lăsat pradă lor şi nu mi.ai spus cum să mă ridic şi să rabd. ajunsesem să cred că nu.Ţi mai pasă...mi.ai promis că.mi vei fi alături oricând şi cu orice preţ. acum ce se întâmplase? unde era Dumnezeul pe care Îl ştiam eu? unde era Tatăl, gata oricând să.şi ajute copilul?!...îmi părea aşa de rău că am căzut; eram dezamăgită de mine. n.am reuşit nici de data asta să le ţin piept...dar am început să dau vina pe Tine. trebuia să.mi răspunzi şi să.mi dai răbdarea aceea cu care să rezist. pentru mine era suficientă...

am vrut să fiu puternică pentru Tine, pentru noi...dar nu pot de una singură, nu pot fără răbdare. m.ai vrut în necaz şi deznădejde, dar n.am putut să rămân tare.n.am fost în stare să mai lupt...

...dar tot atunci am simţit o adiere caldă, ca o mângâiere sfântă de Tată. atunci am inceput să inţeleg şi să văd cum toate au sens...

Ţi.am cerut răbdare şi mă aşteptam să o primesc. în schimb, Tu mi.ai lăsat durerea. numai aşa puteai să mă inveţi că "necazul aduce Răbdare". numai aşa am realizat că, de fapt, Tu răspunsesei şi mi.ai fost aproape... şi Te durea orice durere a mea. acum îmi pare rău că m.am îndoit de Tine. acum văd lămurit că răbdarea nu se poate primi, cum cineva oferă un dar...doar în necaz am învăţat răbdare...

mă iartă, Tată...oh, iartă.mi felul stângaci de a gândi.nu stiu altfel... ia.mi glasul mut al gândurilor şi transformă.l în zbor lin spre zorii unei noi dimineţi.

"...ba mai mult ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre; căci ştim că necazul Aduce răbdare." Romani 5.3

bonne anniversaire

God has promised

Strength for the day,

Rest for the laborer,

Light for the way,

Grace for the trials,

Help from above,

Unfailing sympathy,

Undying love.

and these promises are eternal!:)

bonne anniversaire beloved Sarah!:x

Dumnezeu liber in mine.

O, vreau să joc, cum niciodată n-am jucat!
Să nu se simtă Dumnezeu
în mine
un rob în temniţă - încătuşat.

Pământule, dă-mi aripi:
săgeată vreau să fiu, să spintec
nemărginirea,
să nu mai văd în preajmă decât cer,
deasupra cer,
şi cer sub mine -
şi-aprins în valuri de lumină
să joc
străfulgerat de-avânturi nemaipomenite
ca să răsufle liber Dumnezeu în mine.

...

[Lucian Blaga.]

viata.

Viata pare simpla..

Si asa e,

cand o vezi curgand prin tine,

cand urca spre inima,

cand se intoarce in pamant,

de unde a venit.

Ii place

sa ne umple pe noi cu un fel de miracol,

in nici un caz de biologie.

Dar viata nu e deloc simpla…

E complicat sa faci viata

din componente al caror sens

este doar moartea.

Ma gandesc la mine ce o sa fac.

Adun ochii cu mainile,

picioarele, nasul,

degetele…

Si cred ca mi-ar iesi un monstru,

sau cel putin un fel…de ecuatie …

sub radical.

Si atunci…

las viata asa simpla in complexitatea ei.

Monstrul il pastrez pentru imaginatia mea.

[Codruţ S.]

refugiu.

tu ce faci cand lumea te sufoca?

tu cum rezisti?...

azi am fost Acolo.

am fost acasa.

nu mai trecusem de ceva vreme.desi e neschimbat, ma indragostesc de acest loc cu fiecare intoarcere...aroma aceea de pace care imi spune iarasi "Bun venit!", ma face sa cred ca lumea este inca buna...miroase a viata...aici invat sa traiesc.

...leaganul isi canta simfonia fragila cu care m.a cucerit. de fiecare data cand vin aici, melodia lui imi vindeca trupul frant de.o prea grea povara.

mi.a lipsit copacul cel batran...oh, acest prieten caruia nu.i este straina nici o suferinta a mea, ma asteapta sa.mi fie sprijin. el ma cunoaste asa cum sunt. fara masti si fals. el stie de cate ori veneam ucisa de nepasarea Lor si cu fiinta.mi tremuranda ma refugiam langa inima lui calda...

aici vin cand vreau sa uit de mine...aici e lumea mea. un leagan impletit cu pace de ramurile copacului meu...ma dezbrac de trupu.mi greoi si ma las in voia lor. nu pot sa patez frumustetea lor cu murdaria de unde vin. nu vreau. ma las pe spate pe iarba neatinsa si privesc cerul printre ramuri...nu vreau sa mai plec.aici nu am nevoie de nimeni, de nimic...afara totul e pustiu si rece...aici e bine.

incep sa fredonez o melodie...ma pierd in adierea suava a vantului si simt cum pleoapele devin o povara.voi adormi curand, nu vreau ma opun.nu stiu cat voi mai sta.stiu numai ca nu vreau sa plec fara sa iau cu mine emotia clipei interioare

...inchid ochii si adorm zambind,cu soarele pe umarul drept,iar cartea imi cade din mana, adormind si ea in dansul firelor de iarba...a incetat si vantul.numai leaganul isi continua simfonia.i plina de pasiune.aici ma abandonez complet sufletului.

unde am gasit locul acesta? nu eu l.am gasit. el m.a gasit pe mine...

aici ma gasesti cand nu dai de mine.

aici ma ascund cand lumea ma sufoca...

aici m.am nascut iarasi.

exista Cer.

"...vreau sa stiu ca in fiecare zi

in mine

creste Cerul

si scade pamantul"

Vl.P

...cu totii stim ca exista Cer. cu totii il vedem si stim ca este acolo de la inceput. nu.l putem simti sau atinge, dar nicicand n.am avut nevoie de dovezi ca el exista...

stim si e suficient.

...e suficient?

te.ai gandit vreodata in profunzime Cand exista Cer?...ei bine, exista Cer cand il cobori pe pamant, rupi bucati din el si dai oricui sa guste "ce bun e Domnul".

exista Cer cand oferi o imbratisare unui trup obosit. exista Cer cand ridici un zambet pe o fata plansa. exista Cer cand poti sa dai. sa astepti ceva in schimb e lacomie...exista Cer cand iti oferi locul din autobuz, cand duci bagajul greu al unei maini frante, cand te daruiesti lor pentru El...

exista Cer cand iti amintesti de prietenii indepartati si le arati ca iti pasa. exista Cer cand spui "Multumesc!". exista Cer cand Ii zambesti lui Dumnezeu. exista Cer cand iti inchini ruga de dimineata maretului Creator si iti deschizi cutia inimii sa primesti viata. exista Cer cand Il canti cu toata fiinta.cand versul fara glas al sufletului prinde putere in acorduri blande.

exista Cer cand viata ta e un indicator spre El. cand urmele pasilor tai se desprind si se inalta catre zori de libertate....exista Cer cand il oferi. si nu te teme ca vei ramanea fara portia.ti de fericire...cei carora le.ai daruit din Cerul tau, se vor intoarce si.ti vor darui la randul lor picuri de zambet....si chiar daca n.o vor face... tot se merita sa faci Cerul sa existe.

imagineaza.ti numai...daca asa de minunat vedem Cerul pe partea gresita, cu fata spre pamant...cum arata el pe cealalta parte?

daca doar.

daca doar in suferinta ma agat de Tine cersinduTi mila, atunci frange fiinta.mi neputincioasa, pana cand nu va mai ramanea in mine decat dorinta disperata de Dumnezeu...

daca doar in singuratate Te caut sa ma umpli de Tine, atunci ia.mi tot ce ma impiedica sa Te vad. ia.mi gandurile si visele fara de Tine, pustieste.mi viata pana cand voi putea sa respir din nou...

daca doar in intuneric invat sa Te simt, sa simt mana.Ti peste mine, atunci schimba.mi in noapte ziua ce trece fara calauzirea Ta, pana cand voi ajunge sa Te simt cu inima intreaga...

...ucide.ma in fiecare clipa in care nu.mi esti totul...ucide.mi nepasarea, sa nu pot sa traiesc decat prin Tine...infrange.ma si nu ma lasa sa ma pierd...atat de grea imi pare calea fara Tine.atat de multi ma trag inspre mizeria lumii...zdrobeste.ma, dar invata.ma sa tanjesc Voia Ta.

...frange.ma, dar nu ma lasa fara de Tine.nu ma lasa sa ma vand lor...nu vreau pe nimeni, daca asta ma indeparteaza de Tine! nu vreau nimic, daca Te pierd...

am Harul Tau si.mi e de.ajuns...asa mi.ai spus!

pus la incercare

"puneti-Ma la incercare, zice Domnul " Maleahi 3.10

"am ascultat acest indemn si Te.am pus la incercare Creator Suprem. si m.am rugat cum nu o mai facusem pana atunci, am staruit zile si saptamani. m.am gandit ca Tu ai promis ca tot ce vom cere cu credinta si staruinta vom primi.

in durere si deznadejde mi.am spus ca esti singura mea Salvare. Te.am apucat de mana si Te.am tinut strans, apoi am ingenunchiat zi de zi, de nenumarate ori...si Ti.am cerut din adancul inimii mele, cu toata puterea...Te.am implorat...si am crezut pe deplin ca si cum deja mi.ai fi implinit cererea. eram coninsa ca e voia Ta ceea ce.mi doream si nu am inteles ca era doar soapta inimii mele inselatoare.

am plans, am cerut, m.a durut, am obosit. dar in final, nu mi.ai raspuns cum am dorit. si Te.am intrebat "de ce? oare nu esti Tu Dumnezeul Suveran, Drept, care a promis ca daca am credinta macar cat un graunte de mustar pot muta si muntii din loc?" si m.am trezit singura, pustiita...nu mai stiam ce sa fac, incotro sa o apuc. Dumnezeul in care imi pusesem toata nadejdea nu.mi daruise ceea ce credeam eu ca era rezolvarea.

acum, privesc in urma si inteleg ca promisiunea Ta se implineste atata vreme cat cerintele si dorintele mele se potrivesc cu voia si planurile Tale pentru viata mea.

eu am sperat ca Tu Iti vei schimba planurile din dragoste si mila fata de mine. si m.am gandit "cum oare nu Te induioseaza lacrimile si credinta mea?"

si.am inteles intr.un final, ca Tu, Dumnezeul Mare ai plans cu mine si Te.a durut durerea mea, dar stiai ca doar asa puteai sa.mi dai un viitor frumos dupa planul Tau. am inteles ca Tu nu esti ca omul schimbator, nu.Ti schimbi planurile si deciziile in functie de imprejurari si de dorintele oamenilor. planurile Tale sunt definitive si vesnice!

acum stiu asta! privesc in urma la cursul vietii mele pana astazi si vad cum Bratul Tau protector m.a purtat peste valurile infuriate, peste piedici si esecuri. acum Iti multumesc ca ai avut si ai in continuare un plan cu viata mea.

si de voi avea nevoie de ceva voi starui mereu in rugaciune...insa voi avea grija sa cer un lucru dupa Voia Ta."

[Marin Alexandra]

tarziu.(1)

...era deja prea tarziu ca sa mai astepte ceva...lasand ploaia sa cada pe trupu.i frant de poveri, dorea ca picurii reci sa.i sfarme pielea in bucati. dorea sa moara...se gandea la clipele cand putea dansa in libertatea pe care o stia. asa cum o stia...se gandea la viata abundenta pe care o traise, la emotia ce o simtea cand atingea cu varfum degetelor spicele pline de rod din spatele casei, la linistea ce i.o dadeau cei pe care ii credea prieteni...acum regreta ca se increzuse in oameni. regreta ca se nascuse...trebuia lasata sa moara atunci. se maniase pe Dumnezeu si nu mai putea da inapoi, era prea obosita...isi calcase in picioare Legamantul facut cu Cerul si cu Cel ce Il numise Tata; acum nu.L mai putea numi astfel. un tata isi asculta copilul cand cere si cu siguranta ea nu ceruse acest drum...isi ridica privirea razvratita spre inalt si incepu sa strige: "daca m.ai vrut de ce nu esti cu mine? de ce nu.Ti pasa?"...stia ca striga in zadar, dar astepta parca sa vada ceva care sa.i inlature convingerea ca era parasita...orice. nu se intamplase nimic...Dumnezeul ei nu mai era de mult al ei...pentru o clipa inchise ochii si se pierdu. simtea mirosul umed al pamantului si ar fi vrut mai degraba sa fie una cu el. sa nu fi existat...nu stia de ce ajunsese aici. se ucidea in fiecare zi si refuza orice gand despre viata. era prea dezamagita sa mai creada in miracole...timpul trecea pe langa ea fara nici o putere. niciodata nu se simtise mai mizerabila si nu putea sa faca nimic decat sa.si duca viata goala catre o alta Vale a Plangerii...statea in genunchi strangand tarana in pumni blestemandu.si viata...neputinta o apasa si simtea ca intreaga povara a trecutului ii ingropa fiinta...nu stia ce sa faca, cum sa se ridice...avea nevoie de cineva care sa o ajute sa se schimbe, sa o ajute sa traiasca...singura era pierduta...incerca sa se ridice, dar slabiciunea din trup o invinsese...

...cand s.a trezit, luna era inca sus. se ridica si cu lacrimi in ochi isi promisese sa uite tot. sa uite cine era...se departa si porni spre necunoscut. era hotarata sa lase acolo toate amintirile ce o copleseau. tot ce o facea sa priveasca inapoi...nu era timp pentru regrete.nu mai era timp pentru speranta. era deja prea tarziu...decat sa continue sa raneasca, mai bine pleca...nimeni n.o va cauta, asa ca nu avea de ce sa se ingrijoreze...va fi o necunoscuta, dar poate asa va fi mai bine...poate asa trebuia sa traiasca...nu stia ce o asteapta mai departe, dar era gata sa uite tot. nu putea face nimic sa indrepte lucrurile.timpul nu are mila si nici cu ea nu fusese altfel...slabita si tremurand incerca sa.si alunge teama. incerca sa creada a va fi altfel. ca nu va mai cadea...nu mai avea de ce...uitarea va lua cu ea tot ce o macina si tot ce avea mai de pret...era goala inlauntru, dar nu.i pasa. stia ca trebuie sa plece departe de ei...cat mai departe...

dreptul inimii.

ne hranim cu vise inalte si astfel simtim ca traim...
nu toti au curajul sa viseze,
dar toti au dreptul sa o faca...visele sunt răspunsuri la întrebări pe care nu ştim să le formulăm, de teama ca vom fi dispretuiti. visele oamenilor sunt aripi cu care aceştia zboară spre Cer, cautand sa le dea cea mai potrivita forma...Visele sunt ilustraţii din cartea pe care sufletul o scrie despre tine...uneori ne strangem toate visele intr.o cutie veche si le incuiem pentru ca nu putem sa ne bucuram de implinire si incercam sa nu le mai faurim...si traim fara vise, fara speranta.traim in alb si negru si devenim ursuzi si goi in interior...si nu mai visam nimic. suntem prea obositi ca sa mai putem visa...si simtim cum murim in fiecare zi putin cate putin, simtim cum inima se frange in durere...si cautam sa o hranim cu placeri ce.i pot alina suferinta, fara sa.i intelegem taina, fara sa intelegem ca visul este o răscruce interioară unde răsună tot zbuciumul vieţii...ratacim incercand sa ne multumim cu nimicuri impachetate colorat, ratacim fara sa stim ce ne ucide...

...intorsi din nou acasa dam peste cutia de vise...o data deschisa, inima le imbratiseaza si le ureaza bun venit acasa!...aici e locul lor...simtim cum inima se inalta sa curpinda Cerul si culoarea invie lumea rece in care traiam...e bine in visare. e bine sa traiesti...e dulce regasirea si dreptul la visare...e minunat cand visezi in lumina Cerului, cu limitele lui Dumnezeu...visare in parfum de Cer...tine.mi inima in visele Tale Dumnezeule.

"...a visa inseamna a crea. o dorinta este o chemare."[Victor Hugo]

Nu lua niciodata dreptul inimii de a visa...

fericirea noastra.

...Oamenii fericiti nu iubesc cu adevarat. In felul acesta iubesc numai oamenii bucurosi. De aceea fericirea, sentimentul placut generat de situatiile placute, trebuie sa ne fie luata, ca in felul acesta sa se faca loc bucuriei. Oamenii fericiti arareori cauta bucuria. Sunt multumiti cu ceea ce au...
Temelia vietii lor consta in binecuvantarile de care se bucura. Cu toate ca le pasa in mod sincer de cei mai putin norocosi decat ei si se straduiesc sa.i ajute cum si cu ce pot, preocuparea lor principala este de a pastra ceea ce au. Nu sunt liberi sa urmareasca un vis mai mare si de aceea nu pot iubi cu adevarat. In mila Lui necrutatoare, Dumnezeu ne ia ce e bun pentru a crea in noi dorinta dupa ce e mai bun, dupa care, in cele din urma, ne implineste aceasta dorinta, eliberandu.ne sa putem iubi cu adevarat...
...mai pe scurt, ce are Dumnezeu mai bun se afla la dispozitia numai a acelora care sacrifica, sau a acelora care sunt gata sa sacrifice ceea ce este doar bun. Daca suntem multumiti sa avem sanatate, copii buni, casnicii fericite, prieteni buni si slujbe bune, nu ne vom dori niciodata ce are Dumnezeu mai bun pentru noi. Si nu ne vom inchina niciodata. Numai oamenii infranti se inchina cu adevarat. Cei care n.au cunoscut sau nu cunosc frangerea- oameni fericiti care se bucura mai mult de binecuvantarea pe care o primesc decat de Cel care le.o da- Ii multumesc lui Dumnezeu asa cum un cumparator spune multumesc vanzatorului de la magazin...
Numai foarte putin oameni cred ca a.L cunoaste pe Dumnezeu este o binecuvantarea mai mare (si de aceea si mai minunata) decat oricare alta. Si aceia care cred aceasta par sa fi ajuns la aceasta convingere numai prin suferinta...
...fericirea trebuie sa ne fie luata, oricat ne.ar durea aceasta, inainte sa putem cunoaste bucuria, inainte sa putem pretui si urmari visele a caror implinire ne da adevarata bucurie.


[Larry Crabb. Vise naruite]

bac.

a picat Basmul...
nu se astepta nimeni, mai ales ca s.a dat basm si la capacitate...toti sperau care mai de care ca se va da Morometii sau Enigma Otiliei...eh,uite, ca nu.i cum zic ei...si de.ar fi fost...
a fost bine.mai bine decat se spera...cand ai pace nu te mai intereseaza ce va fi...stii doar ca n.ai de ce sa te ingrijorezi...ca ajunge zilei necazul ei...
mai sunt doua probe...si gata...se va termina.
bine ca se va termina.
bine ca se termina...colega mea de banca spunea ca bacu asta o sa.i manance 20 de ani din viata...ehh...si daca stau si ma gandesc ca poate nu ia bacu anu asta...la anu tot 20 de ani ii va manca...adica 40 de ani mancati:))))...are 18. si cu 40...gata viata...asa mi.a spus...cine stie?.
va fi bine...trebuie sa fie bine.
azi cand m.am apucat de scris mi.am adus aminte un verset care m.a calauzit intreaga zi...


"Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi! "Ps50.15...

stii ce mi.a spus cineva?...ca acesta este numarul de telefon al lui Dumnezeu. 50.15.
mi.a placut...

the Fire.

rupe.ti exact 12 minute
si 6 secunde
din scumpul si pretiosu.ti
timp
si gandeste.te...
uneori face mai mult
decat crezi...viata ta merita Viata.

..."Nu, mana Domnului nu este prea scurta ca sa mantuiasca, nici urechea Lui prea tare ca sa auda, ci nelegiuirile voastre pun un zid de despartire intre voi si Dumnezeul vostru; pacatele voastre va ascund fata Lui si-L impiedica sa v.asculte!"Isaia 59.1,2

Nate Pfeil - The Fire (Romanian Subtitle) from chrisgraphics on Vimeo.

bun venit inima.

ne pierdem uneori, ca apoi iarasi sa ne regasim si sa stim ca suntem din nou Acasa; ne imbratisam sufletul si ii uram "Bun venit!"in simpla noastra casuta a inimii...e tare dulce regasirea cand simti ca Cerul ti.e alaturi si te primeste iar in causul palmei lui. E bine.n siguranta si bine e cand stim
ca ne.am pierdut ca sa traim mai sfant, mai agatati cu disperare de ce este curat si frumos...
ne pierdem uneori, ca sa uitam de drumul pe care ne.am pierdut si sa gasim o cale a.ntoarcerii acasa...sa.ngenunchem cazuti in prag, sa regasim acele lacrimi dulci din noaptea grea de vara...
si.atunci sufletul se inalta si bratele ni se.ntind sa regaseasca iarasi Cerul tot si sa cuprinda vesnicia toata. si nu vrem sa ne mai pierdem...caci uneori e greu si doare. si.asa de bine e Acasa...si incercam sa ne reparam inima franta, sa.i oferim cel mai scump tratament si sa.i lipim piesele la locul lor ca si cand nimic nu s.ar fi intamplat cu ea...doar o mica interventie....si sapam adanc promisiuni in ea si fara sa ne dam seama le acoperim cu durere ce greu se da la o parte...si iar cadem...si ne pierdem...si iar ne regasim...
ne pierdem uneori, ca apoi iarasi sa ne regasim...

taina unui suflet.

Imi taram sufletul catre intinsa zare
caci el tanjea ceva,
Dar nu stiam ce.mi cere. Si.am vrut sa.i dau putere,
sa tipe, sa vorbeasca, sa stiu de ce se frange,
Sa.mi spuna ce.l doboara,
sa.mi spuna de ce plange...
Si nu spunea nimic, dar il vedeam cum moare;
si chinu.i ma durea
si chinu.i inca doare...

pierdutele clipe goneau disperate
spre zarea intinsa...
Cu lacrimi desarte,
simteam cum se pierde,
vedeam cum se trece;
Si nu.ntelegeam ce chin il ineaca
de.al cui dor se stinge,
de ce singur pleaca...
Ii auzeam durerea si taina.i ma durea
ma sufoca tacerea si plansu.i fara glas;
Nedeslusit simteam cum ma apasa vina
cum sufletu.mi cauta
indurerat sa spuna
ca astfel eu port vina, si el murind o.aduna...

...cu ultima putere, cu glasul sfasiat
a inceput soptit sa spuna, ce taina il sugruma:
"...tot ce.am dorit e Viata
sa stiu sa rad in soare, sa cand in glas de ingeri
sa.mi port spre.ntinsa zare,
un vis...dar tu l.ai frant
si totul a cazut...
TU m.ai ucis cu ura si ura stii sa dai,
in schimb la ce e vesnic,
in schimb la ce e Rai.
Tu singur te tarasti in dulcele.ti gunoi
si nu vrei sa respiri, sa stii sa simti o floare
sa gusti iubirea.I sfanta,
sa te.ncalzesti cu soare...

Mi.ai omorat speranta ca cerul este Cer,
mi.ai spus ca nu.i speranta,
mi.ai spus ca nu e cer...ci doar pacat
si.ti place atata sa traiesti
Iti place viata asta. Iti place ce iubesti.

Cand vei privi in tine, va fi tarziu caci Iadul
priveste multumit
Te cheama cu placere, te vrea cu dor cumplit,
te.atrage cu putere...

Acum se face seara si simt fior de moarte
in chin ma sting incet si nu ma vei simti
TU m.ai ucis si singur
te pierzi inspre Departe..."

...m.am prabusit invinsa si am simtit cum moare
si.am inceput sa plang,
caci chinu.i inca doare;
si am strigat spre Cer "nu ma lasa acum!
caci vina mi.e prea mare si Iadul ma asteapta
Te.ndura Tu Parinte, ridica.ma din drum
si fa.ma rob Iubirii
si fa.ma rob oh, Tata...
Te vreau sa.mi fii Tu totul si totul sa.Ti ofer
sa stiu sa vad minunea,
sa stiu privi la Cer!..."

...si printre lacrimi calde vedeam cum o speranta
se naste bland si creste
si am stiut
ca.i VIATA

regasire

De cate ori in viata nu simtim ca ne-am pierdut? Cautam prin trupul gol farame de suflet ,parti dintr-o inima ce simte si nu mai bate mecanic ,clipe sterse de colbul tristetilor si al regretelor.Ne privim mainile albe si uscate de anii ce-au trecut de cand s-au plimbat ultima data pe cararea unui chip catifelat ,cu flori de zambete , lumini din ochii de soare, adieri de fericire.Suflete imbatranite timpuriu de prea multe ierni grele si toamne ploioase.A ramas in urma doar un chip palid ,ochi speriati, fixati spre intunericul adanc ce pare ca incet te cuprinde ,dinspre suflet spre-n afara. Ultimul ciob de speranta a fost maturat cu repezime si aruncat la cosul de gunoi. Ai uitat complet ca "nimic nu se pierde ,totul se transorma".Cioburi mici de speranta ,parti de amintire ,fragmente de copilarie , cuvinte pierdute din fraze s-au transformat atunci cand jumatate de suflet nou a inviat jumatatea ta de suflet aparent pierduta undeva prin tine.Ai devenit tu . Te-ai regasit si golul disparuse.Alti ochi infrumusetati de iubire priveau prin tine .Sufletul odata brazdat de riduri ,parea acum copil razand .Era ca si cum dintr-o data inima ce parea ca moare incet a inceput sa bata cu putere.Cu glasul tremurand usor ai spus:"Bine te-am gasit,bine m-am regasit..."

[Ioana Chirilă.]

drum...

Am gasit un nou drum...
Un drum, presarat cu dureri,
cu poezie indurerata si cu inimi frante...
L-am iubit, il mai iubesc si il voi iubi,
chiar daca in tacere,
apasand prea tare pasul ca sa il doara...greul meu.
Nisipul incins care il invelea,
se razbuna si el, incercand sa ma impiedice sa ajung la verde,
la viata.
Eu intindeam spre el o mana ca o duna fierbinte,
el intindea spre mine o duna fierbinte ca o mana.
Am gasit acest drum,
suspendat intre un copac si un copac,
intre o floare si o floare,
intre o casa si o casa,
intre un suflet si un suflet,
intre mine si tine.

[Codruţ S.]

picaturi de inima.

Tu plangi acolo sus si inima Te doare...caci sunt departe si mi.e dor de casa. departe de lume, departe de Cer...vreau ploaie din Tine cu miros de viata...sa ploua peste inima.mi uscata si invechita stropi din Cerul Tau, din inima Ta...vreau sa.Ti asterni caldura inimii peste mine, pana cand dragostea Ta va fi dragostea mea, pana cand surasul Tau va fi pacea mea...da.mi lacrima Ta sa.mi inunde firea, ca.n limpezime sa Te vad aici aproape..."ploua cu picaturi de inima sub soare...implor cerul sa-mi infloreasca alb in suflet."

promisiune.

mi.ai aratat ca Iti pasa...

...mi.ai promis ca vei lua Tu ingrijorarile mele, ca eu sa ma pot bucura iar...si azi, eu Te cred pe cuvant!

ani si varste.

Cineva din mine,caruia nu i.a ramas straina nici o
suferinta
Are, de cand ma stiu, sapte mii de ani.


Cineva din mine,care nu se lasa corupt de glorii
desarte
Are, cu tot mai multa indaratnicie, saptesprezece
ani.
Iar varstele obisnuite ale vietii omenesti
Nu imi ating in nici un fel esenta.Am avut toata viata sapte mii de ani,
Dar trecand prin ispitele si ticalosia lumii,

Iconoclast si tot mai plin de revolta,
Am sa mor de saptesprezece ani.

Geo B.

motivul.

nu pot tacea! nu, cand eu am fost motivul mortii Tale...nu pot sa nu ma declar gunoi in fata Ta! nu, cand Tu Ti.ai lasat splendoarea de Rege sa induri ocara mea...nu pot sa nu plang! oh, nu pot sa nu cad invinsa in lacrimile ce ma doboara cand Tu ai indurat greul ce nimeni nu e.n stare macar sa.l inteleaga,"atat de dispretuit ca.ti intorceai fata de la El"...nu pot sa nu Te cant! nu, cand ai rabdat si ai iubit neconditionat... nu pot sa nu ma prostern in fata Ta! nu, cand cuiele Te.au pironit pe lemnul greu si rece si eu "nu Te.am bagat in seama"...nu merit nimic.n.am facut nimic sa castig salvare.nu merit sa.Ti pese de mine.n.am facut nimic sa ma chem fiica Ta...eu am fost cea care Te.a ucis! eu am fost cea care am strigat sa fii rastignit!nu merit sa ma ridici din mizerie...esti prea Sfant si prea Curat...nu merit sa ma privesti!nu, dupa tot ce Ti.am facut...nu merit binecuvantarile Tale! nu, cand stiu ca meritam cumplita.Ti moarte...

de ce ma iubesti? de ce nu pleci de la mine?...nu pot intelege de unde atata iubire...nu,cand eu Te.am urat si Te.am vandut pe.o bucata de iluzie goala!...de ce vrei sa ma speli? nu merit decat gunoiul ce ma ingroapa...de ce imi spui ca sunt a Ta? daca eram nu Te alungam de la mine...da.mi chinurile ce le.ai indurat...da.mi crucea sa o duc.este a mea...da.mi cuiele si ranile Tale adanci...da.mi durerea. da.mi batjocurile si suferintele ce Ti le.am aruncat cu scarba in fata...da.mi soarta ce o meritam!...de ce ma curatesti? de ce.Ti murdaresti hainele sfinte ca sa ma faci iar copilul Tau? de ce ma vrei?...

de ce ai ales sa ma faci curata?...nu merit nimic! oh,Dumnezeule, vreau sa pot sa traiesc.

tot Babel.

"...sa ne zidim o cetate si un turn al carui varf sa atinga cerul..." Genesa11.4
ce.am schimbat de atunci si pana acum? pana unde ne.am inaltat turnul?... cei de atunci aveau o singura limba si aceleasi cuvinte. noi suntem toti diferiti dar facuti din aceeasi tarana si nu stim sa acceptam pe cei "altfel"...cei dintai oameni au decis cu toti sa construiasca un turn care sa atinga cerul...noi nu ne multumim cu unul singur.si ne inaltam cate un Babel de fiecare data cand ucidem, cand ruinam vieti, cand uram.am ajuns sa ne ridicam cate un turn tacand chiar...si nu ne oprim.si ridicam turnuri inalte care greu pot fi daramate.si nu ne oprim.si iar ruinam vieti ca sa ne putem ridica turnul...asa suntem noi.ne place...dar noi nu construim ca sa ajungem pana la Cer...asa am fi mai aproape de Dumnezeu.noi vrem sa ne ascunde de El, vrem ca Lui sa nu.i pese de "fiii oamenilor"...vrem sa fim lasati in pace!chiar si de Dumnezeu...

"...ca sa nu mai fim imprastiati pe toata fata pamantului...".noi fugim unii de altii si ne alungam cat putem de mult si repede.nu ne place cand altii.s mai buni ca noi...numai noi meritam laude pentru ce NOI am facut.atat...si nu ne oprim.si iar stricam si lovim.mai tare...asa suntem noi.ne place...

Domnul coboara si azi"sa vada cetatea si turnul pe care.l zideau fii oamenilor".Lui ii pasa de noi.intotdeauna I.a pasat...dar suntem prea ocupati cu Babelul nostru in care ne.am obisnuit si ne e bine.ce daca nu avem pe nimeni si nu stim sa ne bucuram? ce daca nu stim cum sa traim? trudim la turnurile noastre de parca dupa moarte fiecare va fi rasplatit in functie de cat a ucis, cat a distrus si cat si.a inaltat cetatea...asa este, vom fi rasplatiti pentru asta, dar nu se mai numeste rasplata ci Judecata si chin vesnic...noi am ales!.si nu dam inapoi!.asa suntem noi. ne place...

"Domnul i.a imprastiat...asa ca au incetat sa zideasca cetatea..."...noi nu ne oprim.asa suntem noi.ne place...

un an.

ai implinit un an copile...un an cu mireasma de Cer si dor de vesnicie...un an de Legamant facut cu lacrimi fericite. cum ti.e inima astazi si acum? la inceput nu stiai decat sa privesti cerul si sa razi... imbratisai infinitul si.I multumeai pentru a doua viata...si iar greseai.si te vedeai neputincios inaintea Lui...cand te uiti inapoi vezi cum ranile s.au uscat, dar n.au trecut...a fost greu dar mai presus de piedici Te.a ridicat bratul Sau...intotdeauna o va face, pentru ca nu poate sa nu te iubeasca...oh, de.ai sti ca te iubeste mai mult decat meriti...te vad inlacrimat, caci amintirea doare si ploaia este grea...dar stiu ca lacrimile iti curata cutia plina cu sentimente ascunse.nu lasa zambetul si dragostea acolo...cand erai fericit,era El peste inima ta.erati voi.nu le ascunde copile! lasa viata sa radieze ca atunci la inceput in zi de.april senin...cand ingerii saltau de fericire pentru ca respirai vesnicie, cand Dumnezeu iti soptea ca e mandru de tine si ca de atunci veti fi amandoi.simt cum inima.ti zambeste iar...nu.ti ascunde fericirea! multumeste Dumnezeului tau si declara.I iubire limpede de cer...

sa cresti cu El multi ani copile...multumesc Tie pentru a doua viata!

acasa.

poate ca oamenii inca au aripi...poate de aceea unii isi pot atinge visele mai usor si pot privi peste probleme...de ce incerci sa le frangi zborul? nu cauta sa.i cufunzi in mizeria grea in care tu deja te complaci...decat sa astepti ca ei sa se impiedice, uita.te la tine! uita.te la ce.ai ajuns si cum te pierzi incet dupa iluzii reci. tu unde ti.ai aruncat aripile? de ce le.ai lasat? pentru ca iti place mai mult ce e jos...iti place sa minti si sa urasti. stiai ca zborul spre inalt te apropie de Dumnezeu si nu vroiai sa te vada in neputinta.ai preferat sa ramai jos...iti plac ruinele goale ce ti le.ai ridicat,dar nu intelegi ca asta te desparte mai mult de El. si nu poti duce numai tu vina caderii; de aceea cauti sa ii atragi dupa tine pe cei putini ce.si poarta visul spre vesnicie, pe cei care se hranesc cu Dumnezeu si tanjesc adiere cereasca...

poate ca oamenii inca mai stiu sa zambeasca. daca i.ai privi ai vedea ca pot sa.si dea mainile si sa se bucure de Dumnezeu...si nimic nu.i poate opri.pentru ca ei atat stiu sa faca: sa zambeasca sincer si fara pacat. unde tie bucuria inimii? si tu stii sa zambesti, dar tu ucizi cand te arati fericit...nu stii sa imbratisezi putinele clipe de inaltare si sa oferi zambet cald pe o fata uscata de lacrimi...tu te bucuri cand iti merge TIE bine!...iti place sa jignesti si sa iti bati joc.asta iti produce tie liniste si multumire...

ei s.au increzut in Creatorul lor si si.au inchinat viata in fiecare zi celui ce se cheama Dumnezeu...ei stiu sa.si cante fericirea, sa zambeasca eliberati de pacat. ei stiu sa zboare pentru ca au fost salvati de lanturi grele...
tu te scalzi in pacat, fara sa te gandesti la judecata. nu stii sa traiesti. niciodata nu ti.a pasat decat de tine si de binele tau. niciodata nu te.a interesat Dumnezeu sau vesnicia, pentru ca Tu esti dumnezeul tau.

gandeste bine si fa.ti ordine in viata...vesnicia e mult prea scumpa ca sa ramai aici in intuneric si pacat...acum cand poti alege, nu ezita! alege sa fii liber! alege sa gusti si sa vezi ce bun este Domnul...
daca azi plecam, vreau sa fim amandoi Acasa!

pentru ca i s.a iertat mult.

"...un evreu nascut in Romania, dar locuind in America, a decoperit oasele lui Isus, ale "sotiei" Domnului nostru, Maria Magdalena si ale fiului lor Iuda...de cativa ani primim numai asemenea cadouri de Pasti. tot anul se chinuie sa gaseasca ba o apocrifa, ba o tibie...Tutea spunea ca stiinta trebuie folosita ca periuta de dinti, adica cu gura inchisa ...n.ai cum sa te aperi daca nu e o farama de credinta in suflet.
Cand a fugit de dimineata, Maria Magdalena n.avea de unde sa stie ca gestul ei il va infuria pe Satan si astfel va deveni vedeta. nu stia ca se va casatori cu isus, ca vor avea copii, ca va scrie o Evanghelie, ca unul va scrie o carte confundand.o cu Ioan...

In dimineata aceea a plecat spre mormant pe cand era inca intuneric pentru ca Dragostea biruieste frica. femeile nu umbla pe intuneric in cimitire, printre cavouri, decat daca.s puternic motivate. nici barbatii nu fac asta cu bucurie. nu i.a fost frica nici de garda romana, nici de piatra de o tona pentru ca credinta rupe tot.
n.a contat ca nu si.a facut cozonaci in ajun, ca a ajuns noaptea, ultima la cruce si apoi dimineata a fost prima la mormant. cand iubesti n.ai ceas.
mergea plangand, era hotarata sa.L ia in spate si sa.L aduca iarasi la mormant cand i.au spus ingerii ca nu.i acolo...
nu s.a multumit cu ingerii, nu i.a bagat in seama, nu s.a inchinat la ei, nici cu fasiile de panza nu s.a multumit, desi le putea folosi pe post de moaste...
Ea voia sa se intalneasca cu El si a primit premiul, primul cuvant adresat de Isus unui om dupa invierea Lui si a avut parte de cea mai frumoasa revedere din istoria mantuirii.
nu se putea casatori cu El pentru ca Isus era duh si duhul nu e carne si sange. L.a iubit mult pentru ca i s.a iertat mult. L.a iubit ca pe un Mantuitor si niciodata n.a avut alt gand. pentru cei cu mintea curata, totul e curat.
Ea a strigat prima:"Hristos a inviat!" si noi raspundem azi "adevarat a inviat!" si totul capata sens sub soare...chiar si viata mea... "

"Scrisorile lui Belerofon". Vl.Pustan