înfrângere.

Întotdeauna a fost ușor să renunți.

Să renunți e cea mai simplă cale și probabil cea mai puțin dureroasă. Să renunți înseamnă să încetezi a mai face ceva, să părăsești de bunăvoie ceva sau pe cineva.
Renunți pentru că ți.ai stors și ultima picătură de putere în zadar, renunți pentru că nu mai vezi nicio altă cale sau pentru că nu mai vrei o altă cale care să doară la fel de tare ca milioanele de până acum. Renunțarea te face mic. Și neputincios. și vei ajunge la un moment dat să te complaci așa, renunțând să lupți pentru că nu.i așa, ”oricum vei eșua”. Poate că vei eșua. dar știi ce? o vei face încercând. Iar și iar. Și a mia oară poate că tot vei pierde. Dar asta nu e renunțare. Ci e o luptă în care, indiferent de cum va arăta finalul, ai decis să te ridici și să cazi de câte ori e nevoie, dar niciodată să renunți!
în timp ce.mi omoram voința cu o problemă Uriașă, cineva, fără de care n.aș fi reușit multe, mi.a spus așa: ”să renunți nu e o opțiune! agață.te cu dinții de orice speranță și mori cu ea de gât, dar nu renunța!”
E dureroasă lupta și uneori simți că te ruinează, că te pustiește și că nu.ți mai lasă nimic, nici măcar motivul pentru care ai decis să lupți nu.l mai știi. și vrei să se termine totul și să vezi că te poți odihni doar ca s.o poți lua de la capăt, cu mai multă convingere că se merită. Așa.i! Se merită orice cădere și orice înfrângere! Se merită de dragul inimii ce vrei s.o știi liniștită că tot ce.ai dus cu ea n.a fost în zadar.
Să fii înfrânt nu înseamnă să renunți. Să fii înfrânt înseamnă să te doboare Lupta. Să lupți nu.i o opțiune ci un scop și fericiți sunt cei care aleg să stea în picioare indiferent de războiul ce se dezlănțuie.
Să renunți te face mic.
Și te face laș!