noiembrie 09, 2011

de vorbă cu sufletul.


m.am cutreierat în căutarea sufletului meu şi găsindu.l, i.am zis: Povesteşte.mi de când inima mi.era împodobită de mireasă şi spune.mi cum era strălucită bucuria ce mă înconjura...cântă.mi despre vocea Iubitului meu, ca să.mi pot aminti!
oh, suflet străin venit de departe, suflet ce eşti în mine, călătoreşte prin ceaţă şi ia.mă înapoi! fiindcă doresc să ştiu ce a fost, pentru a inţelege ce sunt. Lanţuri de regrete îmi strigă că, fugind după acei ochi hoinari, mi.am pierdut şansa pentru totdeauna... Şi însăşi carnea ce mă înveleşte este doar amintirea acelei haine imaculate ce s.a înnegrit cu timpul fără El. Spune.mi suflet despre ochii ce i.am lăsat în urmă în acea vale!
Pentru că tu erai acolo...
Când eu am plecat, tu ai rămas lângă EL.

Spune.mi ce durere a curs din EL, pentru că vreau să ştiu. Aminteşte.mi de Iubitul inimii mele căci doar umbra Lui mi.a rămas şi mi.e teamă c.am s.o pierd si pe aceasta...
Fură.mă şi lănţuieşte.mă în tine, Suflet bătrân ce plângi în mine. Deschide.mi ochii să.I aud Vocea cum pictează orice colţ din mine. toată încrederea mea era covingerea că totul se terminase. dar acum mă laşi fără cuvinte. credeam că nimic nu mai poate lega ceea ce a fost Speranţa unui viitor. Dar acum Suflet? de ce.mi surâzi?
Oare ce.mi ascunzi?
Străinul ce.L văd în faţa mea tu deja Il cunoşti!
Ce vrei să.mi spui, suflet ciudat, lucruri necuprinse în limbi ce nu am cum să le cunosc.
pentru că Îi vad Picioarele murdare de.atâta drum şi mâinile rănite de.atâta trudă...Şi în Ochii Lui... Da!
Joacă o scânteie ce.mi aminteşte de cuvintele unui vis uitat!

Spune.mi Suflet bătrân, de ce plâng cu Tine împreună?




kana.



noiembrie 03, 2011

umbre.

te.ai gândit vreodată cum ar fi dacă am vedea tot ce ni se întâmplă rău, ca umbră a tot binele ce urmează să vină?

într.un sens mai profund, umbra este o '' cantitate foarte mică din ceva''. altfel spus, Răul pe care noi îl evităm pe cât posibil, nu este decât 

o neînsemnată cantitate din Binele şi binecuvântarea ce stă să apară. cred că ne.ar fi mult mai uşor să privim deasupra acestor "umbre" cu speranţă. cu speranţă că Binele va veni. iar când o va face, se va revărsa din plin peste inimile flămânzite de aşteptare.
poate că ar fi timpul să vedem încercările ca nişte umbre goale şi fără culoare a minunatei biruinţi ce se iveşte. astfel vom putea să trecem de ziduri şi astfel uriaşii se vor topi într.o lumină sfântă. dacă am trăi cu speranţa unei slave ce n.o cuprinzi nici măcar în gânduri, poate că ne.ar fi mai uşor să credem că vom învinge...
poate că ar fi timpul să vedem întristările ce par să ne înfăşoare constant, ca umbre a bucuriei promise. să ştim că oricât ar durea şi oricât am fi dezamagiţi, tristeţea nu e veşnică. iar fericirea va aduce cu sine mulţumire şi încredere. cred că e minunat când ştim că dincolo de înfrângeri, o pace din Dumnezeu se va revărsa să aline o inimă descurajată, iar o inimă de Tată să iubească iar şi iar...
poate că acum e timpul să privim sfârşitul înfricoşător ca un drum limpezit pentru o altă pagină. când totul se termină, nu trebuie să închizi cartea. trebuie doar să întorci pagina şi o altă cărare ce.ţi stă în faţă aşteaptă să o păşeşti, altfel ca în trecut!...
...

ştii ce.i minunat? umbrele apar, aşa.i! dar se topesc imediat ce rămânem ascunşi în Soare. când nu există nimic în noi care să împiedice Soarele nostru să.Şi reflecte frumuseţea, atunci va fi doar Lumină curată.

când "umbrele" încep să îţi întunece gândurile, gândeşte.te că eşti iubit mai mult decât meriţi şi Cel ce.ţi dă durerea, îţi va netezi şi drumul spre Biruinţă. aşa e El, nu poate să nu o facă. iar dacă toate lucrează spre bine, fi convins că umbra trece, pentru că nu.i vrednică să fie pusă alături de slavă.

şi de n.ar mai exista nici un bine dincolo de durerea şi înfrângerea noastră, tot s.ar merita să trăim cu vrednicie, gândind la Slava ce va fi veşnică în acel Mâine al nostru. de dragul Lui se merită!