dreptul inimii.

ne hranim cu vise inalte si astfel simtim ca traim...
nu toti au curajul sa viseze,
dar toti au dreptul sa o faca...visele sunt răspunsuri la întrebări pe care nu ştim să le formulăm, de teama ca vom fi dispretuiti. visele oamenilor sunt aripi cu care aceştia zboară spre Cer, cautand sa le dea cea mai potrivita forma...Visele sunt ilustraţii din cartea pe care sufletul o scrie despre tine...uneori ne strangem toate visele intr.o cutie veche si le incuiem pentru ca nu putem sa ne bucuram de implinire si incercam sa nu le mai faurim...si traim fara vise, fara speranta.traim in alb si negru si devenim ursuzi si goi in interior...si nu mai visam nimic. suntem prea obositi ca sa mai putem visa...si simtim cum murim in fiecare zi putin cate putin, simtim cum inima se frange in durere...si cautam sa o hranim cu placeri ce.i pot alina suferinta, fara sa.i intelegem taina, fara sa intelegem ca visul este o răscruce interioară unde răsună tot zbuciumul vieţii...ratacim incercand sa ne multumim cu nimicuri impachetate colorat, ratacim fara sa stim ce ne ucide...

...intorsi din nou acasa dam peste cutia de vise...o data deschisa, inima le imbratiseaza si le ureaza bun venit acasa!...aici e locul lor...simtim cum inima se inalta sa curpinda Cerul si culoarea invie lumea rece in care traiam...e bine in visare. e bine sa traiesti...e dulce regasirea si dreptul la visare...e minunat cand visezi in lumina Cerului, cu limitele lui Dumnezeu...visare in parfum de Cer...tine.mi inima in visele Tale Dumnezeule.

"...a visa inseamna a crea. o dorinta este o chemare."[Victor Hugo]

Nu lua niciodata dreptul inimii de a visa...