de vorbă cu sufletul.

m.am cutreierat în căutarea sufletului meu şi găsindu.l, i.am zis: Povesteşte.mi de când inima mi.era împodobită de mireasă şi spune.mi cum era strălucită bucuria ce mă înconjura...cântă.mi despre vocea Iubitului meu, ca să.mi pot aminti!

oh, suflet străin venit de departe, suflet ce eşti în mine, călătoreşte prin ceaţă şi ia.mă înapoi! fiindcă doresc să ştiu ce a fost, pentru a inţelege ce sunt. Lanţuri de regrete îmi strigă că, fugind după acei ochi hoinari, mi.am pierdut şansa pentru totdeauna... Şi însăşi carnea ce mă înveleşte este doar amintirea acelei haine imaculate ce s.a înnegrit cu timpul fără El. Spune.mi suflet despre ochii ce i.am lăsat în urmă în acea vale!

Pentru că tu erai acolo...

Când eu am plecat, tu ai rămas lângă EL.

Spune.mi ce durere a curs din EL, pentru că vreau să ştiu. Aminteşte.mi de Iubitul inimii mele căci doar umbra Lui mi.a rămas şi mi.e teamă c.am s.o pierd si pe aceasta...

Fură.mă şi lănţuieşte.mă în tine, Suflet bătrân ce plângi în mine. Deschide.mi ochii să.I aud Vocea cum pictează orice colţ din mine. toată încrederea mea era covingerea că totul se terminase. dar acum mă laşi fără cuvinte. credeam că nimic nu mai poate lega ceea ce a fost Speranţa unui viitor. Dar acum Suflet? de ce.mi surâzi?

Oare ce.mi ascunzi?

Străinul ce.L văd în faţa mea tu deja Il cunoşti!

Ce vrei să.mi spui, suflet ciudat, lucruri necuprinse în limbi ce nu am cum să le cunosc.

pentru că Îi vad Picioarele murdare de.atâta drum şi mâinile rănite de.atâta trudă...Şi în Ochii Lui... Da!

Joacă o scânteie ce.mi aminteşte de cuvintele unui vis uitat!

Spune.mi Suflet bătrân, de ce plâng cu Tine împreună?

kana.

umbre.

te.ai gândit vreodată cum ar fi dacă am vedea tot ce ni se întâmplă rău, ca umbră a tot binele ce urmează să vină?

într.un sens mai profund, umbra este o '' cantitate foarte mică din ceva''. altfel spus, Răul pe care noi îl evităm pe cât posibil, nu este decât 
o neînsemnată cantitate din Binele şi binecuvântarea ce stă să apară. cred că ne.ar fi mult mai uşor să privim deasupra acestor "umbre" cu speranţă. cu speranţă că Binele va veni. iar când o va face, se va revărsa din plin peste inimile flămânzite de aşteptare.
poate că ar fi timpul să vedem încercările ca nişte umbre goale şi fără culoare a minunatei biruinţi ce se iveşte. astfel vom putea să trecem de ziduri şi astfel uriaşii se vor topi într.o lumină sfântă. dacă am trăi cu speranţa unei slave ce n.o cuprinzi nici măcar în gânduri, poate că ne.ar fi mai uşor să credem că vom învinge...
poate că ar fi timpul să vedem întristările ce par să ne înfăşoare constant, ca umbre a bucuriei promise. să ştim că oricât ar durea şi oricât am fi dezamagiţi, tristeţea nu e veşnică. iar fericirea va aduce cu sine mulţumire şi încredere. cred că e minunat când ştim că dincolo de înfrângeri, o pace din Dumnezeu se va revărsa să aline o inimă descurajată, iar o inimă de Tată să iubească iar şi iar...
poate că acum e timpul să privim sfârşitul înfricoşător ca un drum limpezit pentru o altă pagină. când totul se termină, nu trebuie să închizi cartea. trebuie doar să întorci pagina şi o altă cărare ce.ţi stă în faţă aşteaptă să o păşeşti, altfel ca în trecut!...
...

ştii ce.i minunat? umbrele apar, aşa.i! dar se topesc imediat ce rămânem ascunşi în Soare. când nu există nimic în noi care să împiedice Soarele nostru să.Şi reflecte frumuseţea, atunci va fi doar Lumină curată.
când "umbrele" încep să îţi întunece gândurile, gândeşte.te că eşti iubit mai mult decât meriţi şi Cel ce.ţi dă durerea, îţi va netezi şi drumul spre Biruinţă. aşa e El, nu poate să nu o facă. iar dacă toate lucrează spre bine, fi convins că umbra trece, pentru că nu.i vrednică să fie pusă alături de slavă.

şi de n.ar mai exista nici un bine dincolo de durerea şi înfrângerea noastră, tot s.ar merita să trăim cu vrednicie, gândind la Slava ce va fi veşnică în acel Mâine al nostru. de dragul Lui se merită!

am să aștept.

am ales să aştept...

nu pentru că vreau, dar pentru că nu ştiu ce altceva mai bun să fac.
...am să aştept să.mi crească aripi să.mi pot înălţa fiinţa deasupra indiferenţei unei lumi ce nu.mi aparţine. m.am săturat să fiu aruncată în ţărână doar pentru că nu.s a lor. doar pentru ca am ales să nu fiu a lor...am să aştept ca Mâna Divinului să potoleacă furtuna din mine şi să umple razboiul meu cu pace. am să aştept să mor puţin câte puţin, până când nimic din firea.mi nenorocită nu va mai rămânea în mine, până când Cerescul mă va umple iar. am să aştept să.mi îmbrăţişez veşnicia!
...am să aştept să.mi fie ruinate toate visurile, ca astfel să fac loc pentru visul si Planul Lui pentru mine. am să aştept până când în mine va lua formă Visul Lui.
am să aştept ca Lumina să.mi cureţe inima stricată de iluzii.am să aştept ca Lumina să.mi vindece inima îmbolnavită de lumesc. am să aştept să mă găsesc şi să vorbesc cu mine.să mă cunosc şi intr.o eternitate ascunsă, să.mi odihnesc fiinţa. am sa aştept ca timpul să stea în loc, să ştiu că respir din nou. să ştiu că trăiesc iar, dar acum pentru o altă destinaţie.

am să aştept să mă ridic iar din nimicu.mi apăsător şi să umblu.dar să ştiu că umblu lângă un Braţ Sfânt de acum. am să aştept Şoapta Lui.am să aştept să.mi spună că m.a primit înapoi. să.mi spună că.I pasă şi că de acum nu.mi va mai da drumul în mâinile lor...
...am să aştept întoarcerea.mi Acasă. să ştiu că sunt iar în siguranţă şi departe, cât mai departe de pasu.mi înapoi.


am ales să aştept...
nu pentru că vreau,
dar pentru că nu ştiu ce altceva mai bun să fac.

abandon.

...zâmbea mulţumită. Ştia că de acum înainte venise vremea ei. Ştia că se poate odihni liniştită oricât tăcerea i.ar fi măcinat gândurile; Ştia că de acum este pe Mâini bune, Sfinte, care nu aveau de gând să o lase...primise un sărut violet de vară ca o promisiune veşnică, ştiind că de acum Dragostea o găsise şi era aici ca să rămână. Simţea cum întreaga ei fiinţă se desprinde de lumesc pentru a îmbrăţişa Divinul. De acum înainte era pregătită să lupte, indiferent de preţul pe care va trebui să.l plătească; de dragul Lui se merita să îndure orice. Oricând...

Furtunile îi pustiiseră trupul fără milă, dar nu îi mai păsa; îşi încredinţase viaţa Celui ce o câştigase cu preţ de Jertfă şi era gata să îndure, cu ochii pironiţi înspre Acasă. Nu ştia ce va urma. Nu ştia cum va arăta de acum povestea ei. Dar era convinsă că nu va mai fi singură şi că ceea ce primise de la Dumnezeul ei era suficient. Nu ştia ce o aşteaptă şi câte provocări se vor ivi. Dar alesese să aibă încredere în El şi ştia că de acum făcuse cea mai bună alegere.

...

În tihna sufletului, eliberată de poveri, se lăsă pe spate şi se abandonă Soarelui...

declarația inimii.

Cel cu care vreau să-mi petrec eternitatea.

Cel de care mă alipesc acum şi pentru totdeauna.

Singurul care nu mă va părăsi.

Singurul în prezenţa Căruia găsesc odihnă.

Singurul care preţuieşte partea întunecată a lunii din mine..şi vrea să o descopere, să o lumineze, să o curăţească.

Tu, numai Tu!

Pentru că…acesta e doar începutul unei eternităţi îmbujorate de declaraţii de dragoste

…de stele, de fluturi, de frunze, de oameni, de vise, de cuvinte, de cântec, de gingăşie, de dulci fiori.

O eternitate plină de Tine…o veşnicie de necuprins, de neînţeles, de nemeritat, de nedescris..dar a mea.

A mea şi a Ta

Pentru că simt adeseori nevoia ca Cineva să mă protejeze, să mă ţină în braţe, să mă apere.

…Cineva căruia să-I pese de un punct neînsemnat într-o măreaţă şi imensă schiţă…

Şi în momentele în care gândesc aceste lucruri, îmi vibrează inima de dragostea Ta, de grija Ta, de mângâierile Tale alinătoare…

Pentru că Tu eşti Acela de care am nevoie…

Cel pe care Îl ador.. care mă adoră..care mă face preţioasă şi plină de valoare în Ochii Cerului.

I.C...de dragul tău El îmi e drag.

ție.

deşi ziua e trecută, îndrăznesc să cred că nu.i târziu...sper că zâmbeşti acum, când citeşti umilele.mi cuvinte , căutând să descriu cât mai bine realitatea. nu ştiu cum ţi.a fost azi, dar m.am tot gândit la tine, prieten drag.

cum a început totul? ca o rază blândă peste zi...ştiam că descoperisem atunci ceva diferit, un altfel de început, pentru care se merita să risc. iar tu erai acolo de fiecare dată când soarele uita să mai fie senin...era greu să o iau de la capăt după atâtea căzături, dar simţeam că.mi eşti alături.nu te puteam vedea ori auzi, dar ceva îmi dădea siguranţa că eşti aici ca să rămâi aici.

...

în acele zile prea lungi şi grele când aş fi vrut să uit de toţi cei care,la rândul lor, au uitat de mine, ai ştiut să fii sprijin şi încurajare. ai ştiut să mă asculţi, să treci prin ce treceam şi eu şi să.mi dai din puterea ta, ca astfel să mă ridic şi să pot continua. nu ştiu pe cineva care să fi făcut ce ai facut tu...nu aveam nevoie de ''prieteni'' atunci când puteam să râd şi să.mi port singură de grijă. am avut nevoie de ei când nu ştiam ce să fac. ei atunci au dispărut toţi. însă tu ai rămas acel glas blând ce.mi arăta partea senină a văii. ai avut încredere în mine şi m.ai acceptat cum eram. ce motiv ai avut? nu ştiu... ştiu numai că nu aş fi putut continua fără ajutorul tău. şi mai ştiu că ai venit ca un răspuns la multele.mi griji. ca o încurajare că de dragul Lui se merită orice.

vreau să fii fericit. pentru că meriţi să fii aşa. pentru că trebuie să fii aşa...nu mă pricep aşa bine la cuvinte, dar vreau să.ţi mulţumesc pentru grija, increderea şi rugile înălţate pentru mine. nu stiu să.ţi descriu, dar se simte...şi e minunat.

...nu e mult şi are să treacă această zi. dar vreau ca mâine să te trezeşti zâmbind şi să fii convins că voi fi aici oricând ai nevoie, te voi susţine şi mă voi ruga pentru tăria ta în El... mulţumesc că.mi eşti prieten. cel mai bun prieten. şi că vei rămânea astfel.

Eşti preţios şi vreau să cred că ziua când ne vom vedea va fi o zi ''always to remember''. până atunci rămâi pe Braţe Sfinte şi în inima mea.

intalnire.

Vreau să mă găsesc.

şi în afara timpului,într.o eternitate ascunsă, vreau să vorbesc cu mine.

Pentru a reuşi să mă mai uimesc.

Să mă uimesc de Tine...

şi o voi face în unicul mod posibil,ieşind din normalitate-căci normalitatea este să.ţi astupi urechile,închizându.te lumii din jurul tău,oprimând natura...

văduvindu.ne inimile de uimire...a ofili ca o floare fără apă.

dar libertatea absolută este a ieşi din ramă...

dezlegându.ne de legile timpului.

şi în momentele acestea ascultă.

Tăcerea cântă...

Magda L.

paradox.

...mi se pare ciudat să spunem că nu avem timp şi totuşi să avem.

cum aşa?

...nu.i greu!

avem timp destul să minţim şi să spunem tot felul de cuvinte care deranjează. ne găsim timp să bârfim şi să ucidem prin vorbele pe care le rostim. avem timp să ne distrăm, fără să ne pese de suflet şi de veşnicia noastră...avem atât de mult timp să.i urâm pe ceilalţi şi să ne batem joc de ei cum ştim mai bine. avem timp să fim nepăsători la ce se întâmplă cu noi, la cum ne îndreptăm grăbiţi din jos, spre mai jos...

avem timp să furăm, să ucidem, să schimbăm, să facem tot ce ne "bucură" nouă vieţile...

avem timp să adunăm gunoaie şi să trăim goi şi ruginiţi înăuntru. şi nu facem nimic să schimbăm starea dramatică în care ne găsim. poate că ne place unde am ajuns.

Dar nu avem timp pentru timpul Lui Dumnezeu.

...nu avem timp să ne bucurăm de minunile cu care suntem înconjuraţi. nu mai avem timp să cântăm, să oferim o imbrăţişare din toată inima, să încurajăm pe cei slabi...nu avem timp de Scriptură, ori de rugăciuni. nu avem timp să fim sinceri, să ascultăm Şoapta Lui caldă. nu ne mai gasim timp să fim creştini! nu mai avem timp de prieteni, nu mai avem timp să ne pese de cel căzut.

nu avem timp pentru biserică, pentru părtăşia cu El şi cu cei răscumpăraţi. nu mai avem timp să facem voia lui Dumnezeu. nu mai avem timp să aşteptăm ca EL să vină.

...Timpul pe care îl considerăm al nostru, de fapt, este Timpul lui Dumnezeu, fie că ne convine sau nu.

în concluzie: avem timp să pierdem Timpul! dar nu mai avem timp să investim acest timp în ceva veşnic.

...poate ar fi timpul să gândim puţin. ce vom spune când Dumnezeu Îşi va cere timpul Lui înapoi?!

schimb.

...ştiam că.mi vei răspunde rugăciunii, dar nu am învăţat să şi aştept pentru răspuns. nu am învăţat că Tu ai răspuns şi în tăcere. urma să las totul baltă, crezând că nu.mi vei da nici un semn...Ţi.am cerut răbdare şi mă aşteptam să răspunzi imediat, să pot să îndur ispita până la capăt.dar n.ai facut.o...oare era chiar atât de greu să primesc ceva ce.mi doream, cu credinţă, din toată inima? nu cerusem prea mult. cerusem răbdare, atât...

...şi TU ai ales să taci. poate nu.ţi dai seama, dar tăcerea doare. şi doare cumplit... şi ca şi cum n.ar fi fost de ajuns, ai îngăduit să trec prin noaptea grea a lumii. m.ai lăsat pradă lor şi nu mi.ai spus cum să mă ridic şi să rabd. ajunsesem să cred că nu.Ţi mai pasă...mi.ai promis că.mi vei fi alături oricând şi cu orice preţ. acum ce se întâmplase? unde era Dumnezeul pe care Îl ştiam eu? unde era Tatăl, gata oricând să.şi ajute copilul?!...îmi părea aşa de rău că am căzut; eram dezamăgită de mine. n.am reuşit nici de data asta să le ţin piept...dar am început să dau vina pe Tine. trebuia să.mi răspunzi şi să.mi dai răbdarea aceea cu care să rezist. pentru mine era suficientă...

am vrut să fiu puternică pentru Tine, pentru noi...dar nu pot de una singură, nu pot fără răbdare. m.ai vrut în necaz şi deznădejde, dar n.am putut să rămân tare.n.am fost în stare să mai lupt...

...dar tot atunci am simţit o adiere caldă, ca o mângâiere sfântă de Tată. atunci am inceput să inţeleg şi să văd cum toate au sens...

Ţi.am cerut răbdare şi mă aşteptam să o primesc. în schimb, Tu mi.ai lăsat durerea. numai aşa puteai să mă inveţi că "necazul aduce Răbdare". numai aşa am realizat că, de fapt, Tu răspunsesei şi mi.ai fost aproape... şi Te durea orice durere a mea. acum îmi pare rău că m.am îndoit de Tine. acum văd lămurit că răbdarea nu se poate primi, cum cineva oferă un dar...doar în necaz am învăţat răbdare...

mă iartă, Tată...oh, iartă.mi felul stângaci de a gândi.nu stiu altfel... ia.mi glasul mut al gândurilor şi transformă.l în zbor lin spre zorii unei noi dimineţi.

"...ba mai mult ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre; căci ştim că necazul Aduce răbdare." Romani 5.3

bonne anniversaire

God has promised

Strength for the day,

Rest for the laborer,

Light for the way,

Grace for the trials,

Help from above,

Unfailing sympathy,

Undying love.

and these promises are eternal!:)

bonne anniversaire beloved Sarah!:x

Dumnezeu liber in mine.

O, vreau să joc, cum niciodată n-am jucat!
Să nu se simtă Dumnezeu
în mine
un rob în temniţă - încătuşat.

Pământule, dă-mi aripi:
săgeată vreau să fiu, să spintec
nemărginirea,
să nu mai văd în preajmă decât cer,
deasupra cer,
şi cer sub mine -
şi-aprins în valuri de lumină
să joc
străfulgerat de-avânturi nemaipomenite
ca să răsufle liber Dumnezeu în mine.

...

[Lucian Blaga.]

viata.

Viata pare simpla..

Si asa e,

cand o vezi curgand prin tine,

cand urca spre inima,

cand se intoarce in pamant,

de unde a venit.

Ii place

sa ne umple pe noi cu un fel de miracol,

in nici un caz de biologie.

Dar viata nu e deloc simpla…

E complicat sa faci viata

din componente al caror sens

este doar moartea.

Ma gandesc la mine ce o sa fac.

Adun ochii cu mainile,

picioarele, nasul,

degetele…

Si cred ca mi-ar iesi un monstru,

sau cel putin un fel…de ecuatie …

sub radical.

Si atunci…

las viata asa simpla in complexitatea ei.

Monstrul il pastrez pentru imaginatia mea.

[Codruţ S.]

refugiu.

tu ce faci cand lumea te sufoca?

tu cum rezisti?...

azi am fost Acolo.

am fost acasa.

nu mai trecusem de ceva vreme.desi e neschimbat, ma indragostesc de acest loc cu fiecare intoarcere...aroma aceea de pace care imi spune iarasi "Bun venit!", ma face sa cred ca lumea este inca buna...miroase a viata...aici invat sa traiesc.

...leaganul isi canta simfonia fragila cu care m.a cucerit. de fiecare data cand vin aici, melodia lui imi vindeca trupul frant de.o prea grea povara.

mi.a lipsit copacul cel batran...oh, acest prieten caruia nu.i este straina nici o suferinta a mea, ma asteapta sa.mi fie sprijin. el ma cunoaste asa cum sunt. fara masti si fals. el stie de cate ori veneam ucisa de nepasarea Lor si cu fiinta.mi tremuranda ma refugiam langa inima lui calda...

aici vin cand vreau sa uit de mine...aici e lumea mea. un leagan impletit cu pace de ramurile copacului meu...ma dezbrac de trupu.mi greoi si ma las in voia lor. nu pot sa patez frumustetea lor cu murdaria de unde vin. nu vreau. ma las pe spate pe iarba neatinsa si privesc cerul printre ramuri...nu vreau sa mai plec.aici nu am nevoie de nimeni, de nimic...afara totul e pustiu si rece...aici e bine.

incep sa fredonez o melodie...ma pierd in adierea suava a vantului si simt cum pleoapele devin o povara.voi adormi curand, nu vreau ma opun.nu stiu cat voi mai sta.stiu numai ca nu vreau sa plec fara sa iau cu mine emotia clipei interioare

...inchid ochii si adorm zambind,cu soarele pe umarul drept,iar cartea imi cade din mana, adormind si ea in dansul firelor de iarba...a incetat si vantul.numai leaganul isi continua simfonia.i plina de pasiune.aici ma abandonez complet sufletului.

unde am gasit locul acesta? nu eu l.am gasit. el m.a gasit pe mine...

aici ma gasesti cand nu dai de mine.

aici ma ascund cand lumea ma sufoca...

aici m.am nascut iarasi.

exista Cer.

"...vreau sa stiu ca in fiecare zi

in mine

creste Cerul

si scade pamantul"

Vl.P

...cu totii stim ca exista Cer. cu totii il vedem si stim ca este acolo de la inceput. nu.l putem simti sau atinge, dar nicicand n.am avut nevoie de dovezi ca el exista...

stim si e suficient.

...e suficient?

te.ai gandit vreodata in profunzime Cand exista Cer?...ei bine, exista Cer cand il cobori pe pamant, rupi bucati din el si dai oricui sa guste "ce bun e Domnul".

exista Cer cand oferi o imbratisare unui trup obosit. exista Cer cand ridici un zambet pe o fata plansa. exista Cer cand poti sa dai. sa astepti ceva in schimb e lacomie...exista Cer cand iti oferi locul din autobuz, cand duci bagajul greu al unei maini frante, cand te daruiesti lor pentru El...

exista Cer cand iti amintesti de prietenii indepartati si le arati ca iti pasa. exista Cer cand spui "Multumesc!". exista Cer cand Ii zambesti lui Dumnezeu. exista Cer cand iti inchini ruga de dimineata maretului Creator si iti deschizi cutia inimii sa primesti viata. exista Cer cand Il canti cu toata fiinta.cand versul fara glas al sufletului prinde putere in acorduri blande.

exista Cer cand viata ta e un indicator spre El. cand urmele pasilor tai se desprind si se inalta catre zori de libertate....exista Cer cand il oferi. si nu te teme ca vei ramanea fara portia.ti de fericire...cei carora le.ai daruit din Cerul tau, se vor intoarce si.ti vor darui la randul lor picuri de zambet....si chiar daca n.o vor face... tot se merita sa faci Cerul sa existe.

imagineaza.ti numai...daca asa de minunat vedem Cerul pe partea gresita, cu fata spre pamant...cum arata el pe cealalta parte?