decembrie 11, 2012

ni se intâmplă!


...clar mi s.a întâmplat, sau mi se întâmplă. sunt într.o continuă luptă cu mine din cauza mea şi clar din cauza altora. Nu ştiu cât mă interiorizez, dar mi se pare că mă sufoc în fiecare zi mai mult. mi se pare că nu sunt în stare de nimic şi că la fel mă văd şi ceilalţi. 
Ştiu că pot mult mai mult decât alţii mă fac să cred, dar am impresia că mă lupt singură cu toată lumea şi că oricât m.aş strădui, oricât aş râbda şi aş căuta să renunţ la mine pentru binele altora, simt că mă seacă de puteri. Aş pleca undeva să nu ştie nimeni, să fiu numai eu şi cam atât. 

Eu sunt obosită şi sătulă de cuvinte. nu ştiu cum să mă descarc, cui să mă descarc şi asta mă face să mă sufoc şi să trag totul după mine...oricât aş căuta să scap, nu reuşesc decât să acopăr pentru o perioadă rugina ce continuă să mănânce timp, forţă şi răbare din mine.
De parcă nimeni nu mă înţelege şi nimeni nu a trecut pe aici. Mă văd aşa departe de toţi. Toţi Par fericiţi, plini de prieteni şi eu mă văd în cealaltă extremă.
Nu ştiu ce am să fac, dar voi trece cumva peste. trebuie! de fiecare dată a fost ACEL CINEVA care e întoteauna ferm şi în control. am încă multe de învăţat şi dacă asta mă ajută să cresc în vreun fel, am să Accept şi am să aştept Binele.

Încearcă şi tu să nu explodezi şi să te descarci în vreun fel. Poate te ajută.
Nu eşti singurul astfel. te asigur că Întotdeauna va fi cel puţin încă o persoană ca tine, sau mai rău.
eu ce am nevoie este AER curat. şi încă îl caut. 
poate plecarea ce stă să vină o să.mi ajute.
caută să faci ceva care să te facă să uiţi. 
Orice!