daca doar.

daca doar in suferinta ma agat de Tine cersinduTi mila, atunci frange fiinta.mi neputincioasa, pana cand nu va mai ramanea in mine decat dorinta disperata de Dumnezeu...

daca doar in singuratate Te caut sa ma umpli de Tine, atunci ia.mi tot ce ma impiedica sa Te vad. ia.mi gandurile si visele fara de Tine, pustieste.mi viata pana cand voi putea sa respir din nou...

daca doar in intuneric invat sa Te simt, sa simt mana.Ti peste mine, atunci schimba.mi in noapte ziua ce trece fara calauzirea Ta, pana cand voi ajunge sa Te simt cu inima intreaga...

...ucide.ma in fiecare clipa in care nu.mi esti totul...ucide.mi nepasarea, sa nu pot sa traiesc decat prin Tine...infrange.ma si nu ma lasa sa ma pierd...atat de grea imi pare calea fara Tine.atat de multi ma trag inspre mizeria lumii...zdrobeste.ma, dar invata.ma sa tanjesc Voia Ta.

...frange.ma, dar nu ma lasa fara de Tine.nu ma lasa sa ma vand lor...nu vreau pe nimeni, daca asta ma indeparteaza de Tine! nu vreau nimic, daca Te pierd...

am Harul Tau si.mi e de.ajuns...asa mi.ai spus!

pus la incercare

"puneti-Ma la incercare, zice Domnul " Maleahi 3.10

"am ascultat acest indemn si Te.am pus la incercare Creator Suprem. si m.am rugat cum nu o mai facusem pana atunci, am staruit zile si saptamani. m.am gandit ca Tu ai promis ca tot ce vom cere cu credinta si staruinta vom primi.

in durere si deznadejde mi.am spus ca esti singura mea Salvare. Te.am apucat de mana si Te.am tinut strans, apoi am ingenunchiat zi de zi, de nenumarate ori...si Ti.am cerut din adancul inimii mele, cu toata puterea...Te.am implorat...si am crezut pe deplin ca si cum deja mi.ai fi implinit cererea. eram coninsa ca e voia Ta ceea ce.mi doream si nu am inteles ca era doar soapta inimii mele inselatoare.

am plans, am cerut, m.a durut, am obosit. dar in final, nu mi.ai raspuns cum am dorit. si Te.am intrebat "de ce? oare nu esti Tu Dumnezeul Suveran, Drept, care a promis ca daca am credinta macar cat un graunte de mustar pot muta si muntii din loc?" si m.am trezit singura, pustiita...nu mai stiam ce sa fac, incotro sa o apuc. Dumnezeul in care imi pusesem toata nadejdea nu.mi daruise ceea ce credeam eu ca era rezolvarea.

acum, privesc in urma si inteleg ca promisiunea Ta se implineste atata vreme cat cerintele si dorintele mele se potrivesc cu voia si planurile Tale pentru viata mea.

eu am sperat ca Tu Iti vei schimba planurile din dragoste si mila fata de mine. si m.am gandit "cum oare nu Te induioseaza lacrimile si credinta mea?"

si.am inteles intr.un final, ca Tu, Dumnezeul Mare ai plans cu mine si Te.a durut durerea mea, dar stiai ca doar asa puteai sa.mi dai un viitor frumos dupa planul Tau. am inteles ca Tu nu esti ca omul schimbator, nu.Ti schimbi planurile si deciziile in functie de imprejurari si de dorintele oamenilor. planurile Tale sunt definitive si vesnice!

acum stiu asta! privesc in urma la cursul vietii mele pana astazi si vad cum Bratul Tau protector m.a purtat peste valurile infuriate, peste piedici si esecuri. acum Iti multumesc ca ai avut si ai in continuare un plan cu viata mea.

si de voi avea nevoie de ceva voi starui mereu in rugaciune...insa voi avea grija sa cer un lucru dupa Voia Ta."

[Marin Alexandra]

tarziu.(1)

...era deja prea tarziu ca sa mai astepte ceva...lasand ploaia sa cada pe trupu.i frant de poveri, dorea ca picurii reci sa.i sfarme pielea in bucati. dorea sa moara...se gandea la clipele cand putea dansa in libertatea pe care o stia. asa cum o stia...se gandea la viata abundenta pe care o traise, la emotia ce o simtea cand atingea cu varfum degetelor spicele pline de rod din spatele casei, la linistea ce i.o dadeau cei pe care ii credea prieteni...acum regreta ca se increzuse in oameni. regreta ca se nascuse...trebuia lasata sa moara atunci. se maniase pe Dumnezeu si nu mai putea da inapoi, era prea obosita...isi calcase in picioare Legamantul facut cu Cerul si cu Cel ce Il numise Tata; acum nu.L mai putea numi astfel. un tata isi asculta copilul cand cere si cu siguranta ea nu ceruse acest drum...isi ridica privirea razvratita spre inalt si incepu sa strige: "daca m.ai vrut de ce nu esti cu mine? de ce nu.Ti pasa?"...stia ca striga in zadar, dar astepta parca sa vada ceva care sa.i inlature convingerea ca era parasita...orice. nu se intamplase nimic...Dumnezeul ei nu mai era de mult al ei...pentru o clipa inchise ochii si se pierdu. simtea mirosul umed al pamantului si ar fi vrut mai degraba sa fie una cu el. sa nu fi existat...nu stia de ce ajunsese aici. se ucidea in fiecare zi si refuza orice gand despre viata. era prea dezamagita sa mai creada in miracole...timpul trecea pe langa ea fara nici o putere. niciodata nu se simtise mai mizerabila si nu putea sa faca nimic decat sa.si duca viata goala catre o alta Vale a Plangerii...statea in genunchi strangand tarana in pumni blestemandu.si viata...neputinta o apasa si simtea ca intreaga povara a trecutului ii ingropa fiinta...nu stia ce sa faca, cum sa se ridice...avea nevoie de cineva care sa o ajute sa se schimbe, sa o ajute sa traiasca...singura era pierduta...incerca sa se ridice, dar slabiciunea din trup o invinsese...

...cand s.a trezit, luna era inca sus. se ridica si cu lacrimi in ochi isi promisese sa uite tot. sa uite cine era...se departa si porni spre necunoscut. era hotarata sa lase acolo toate amintirile ce o copleseau. tot ce o facea sa priveasca inapoi...nu era timp pentru regrete.nu mai era timp pentru speranta. era deja prea tarziu...decat sa continue sa raneasca, mai bine pleca...nimeni n.o va cauta, asa ca nu avea de ce sa se ingrijoreze...va fi o necunoscuta, dar poate asa va fi mai bine...poate asa trebuia sa traiasca...nu stia ce o asteapta mai departe, dar era gata sa uite tot. nu putea face nimic sa indrepte lucrurile.timpul nu are mila si nici cu ea nu fusese altfel...slabita si tremurand incerca sa.si alunge teama. incerca sa creada a va fi altfel. ca nu va mai cadea...nu mai avea de ce...uitarea va lua cu ea tot ce o macina si tot ce avea mai de pret...era goala inlauntru, dar nu.i pasa. stia ca trebuie sa plece departe de ei...cat mai departe...

dreptul inimii.

ne hranim cu vise inalte si astfel simtim ca traim...
nu toti au curajul sa viseze,
dar toti au dreptul sa o faca...visele sunt răspunsuri la întrebări pe care nu ştim să le formulăm, de teama ca vom fi dispretuiti. visele oamenilor sunt aripi cu care aceştia zboară spre Cer, cautand sa le dea cea mai potrivita forma...Visele sunt ilustraţii din cartea pe care sufletul o scrie despre tine...uneori ne strangem toate visele intr.o cutie veche si le incuiem pentru ca nu putem sa ne bucuram de implinire si incercam sa nu le mai faurim...si traim fara vise, fara speranta.traim in alb si negru si devenim ursuzi si goi in interior...si nu mai visam nimic. suntem prea obositi ca sa mai putem visa...si simtim cum murim in fiecare zi putin cate putin, simtim cum inima se frange in durere...si cautam sa o hranim cu placeri ce.i pot alina suferinta, fara sa.i intelegem taina, fara sa intelegem ca visul este o răscruce interioară unde răsună tot zbuciumul vieţii...ratacim incercand sa ne multumim cu nimicuri impachetate colorat, ratacim fara sa stim ce ne ucide...

...intorsi din nou acasa dam peste cutia de vise...o data deschisa, inima le imbratiseaza si le ureaza bun venit acasa!...aici e locul lor...simtim cum inima se inalta sa curpinda Cerul si culoarea invie lumea rece in care traiam...e bine in visare. e bine sa traiesti...e dulce regasirea si dreptul la visare...e minunat cand visezi in lumina Cerului, cu limitele lui Dumnezeu...visare in parfum de Cer...tine.mi inima in visele Tale Dumnezeule.

"...a visa inseamna a crea. o dorinta este o chemare."[Victor Hugo]

Nu lua niciodata dreptul inimii de a visa...

fericirea noastra.

...Oamenii fericiti nu iubesc cu adevarat. In felul acesta iubesc numai oamenii bucurosi. De aceea fericirea, sentimentul placut generat de situatiile placute, trebuie sa ne fie luata, ca in felul acesta sa se faca loc bucuriei. Oamenii fericiti arareori cauta bucuria. Sunt multumiti cu ceea ce au...
Temelia vietii lor consta in binecuvantarile de care se bucura. Cu toate ca le pasa in mod sincer de cei mai putin norocosi decat ei si se straduiesc sa.i ajute cum si cu ce pot, preocuparea lor principala este de a pastra ceea ce au. Nu sunt liberi sa urmareasca un vis mai mare si de aceea nu pot iubi cu adevarat. In mila Lui necrutatoare, Dumnezeu ne ia ce e bun pentru a crea in noi dorinta dupa ce e mai bun, dupa care, in cele din urma, ne implineste aceasta dorinta, eliberandu.ne sa putem iubi cu adevarat...
...mai pe scurt, ce are Dumnezeu mai bun se afla la dispozitia numai a acelora care sacrifica, sau a acelora care sunt gata sa sacrifice ceea ce este doar bun. Daca suntem multumiti sa avem sanatate, copii buni, casnicii fericite, prieteni buni si slujbe bune, nu ne vom dori niciodata ce are Dumnezeu mai bun pentru noi. Si nu ne vom inchina niciodata. Numai oamenii infranti se inchina cu adevarat. Cei care n.au cunoscut sau nu cunosc frangerea- oameni fericiti care se bucura mai mult de binecuvantarea pe care o primesc decat de Cel care le.o da- Ii multumesc lui Dumnezeu asa cum un cumparator spune multumesc vanzatorului de la magazin...
Numai foarte putin oameni cred ca a.L cunoaste pe Dumnezeu este o binecuvantarea mai mare (si de aceea si mai minunata) decat oricare alta. Si aceia care cred aceasta par sa fi ajuns la aceasta convingere numai prin suferinta...
...fericirea trebuie sa ne fie luata, oricat ne.ar durea aceasta, inainte sa putem cunoaste bucuria, inainte sa putem pretui si urmari visele a caror implinire ne da adevarata bucurie.


[Larry Crabb. Vise naruite]

bac.

a picat Basmul...
nu se astepta nimeni, mai ales ca s.a dat basm si la capacitate...toti sperau care mai de care ca se va da Morometii sau Enigma Otiliei...eh,uite, ca nu.i cum zic ei...si de.ar fi fost...
a fost bine.mai bine decat se spera...cand ai pace nu te mai intereseaza ce va fi...stii doar ca n.ai de ce sa te ingrijorezi...ca ajunge zilei necazul ei...
mai sunt doua probe...si gata...se va termina.
bine ca se va termina.
bine ca se termina...colega mea de banca spunea ca bacu asta o sa.i manance 20 de ani din viata...ehh...si daca stau si ma gandesc ca poate nu ia bacu anu asta...la anu tot 20 de ani ii va manca...adica 40 de ani mancati:))))...are 18. si cu 40...gata viata...asa mi.a spus...cine stie?.
va fi bine...trebuie sa fie bine.
azi cand m.am apucat de scris mi.am adus aminte un verset care m.a calauzit intreaga zi...


"Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi! "Ps50.15...

stii ce mi.a spus cineva?...ca acesta este numarul de telefon al lui Dumnezeu. 50.15.
mi.a placut...

the Fire.

rupe.ti exact 12 minute
si 6 secunde
din scumpul si pretiosu.ti
timp
si gandeste.te...
uneori face mai mult
decat crezi...viata ta merita Viata.

..."Nu, mana Domnului nu este prea scurta ca sa mantuiasca, nici urechea Lui prea tare ca sa auda, ci nelegiuirile voastre pun un zid de despartire intre voi si Dumnezeul vostru; pacatele voastre va ascund fata Lui si-L impiedica sa v.asculte!"Isaia 59.1,2

Nate Pfeil - The Fire (Romanian Subtitle) from chrisgraphics on Vimeo.

bun venit inima.

ne pierdem uneori, ca apoi iarasi sa ne regasim si sa stim ca suntem din nou Acasa; ne imbratisam sufletul si ii uram "Bun venit!"in simpla noastra casuta a inimii...e tare dulce regasirea cand simti ca Cerul ti.e alaturi si te primeste iar in causul palmei lui. E bine.n siguranta si bine e cand stim
ca ne.am pierdut ca sa traim mai sfant, mai agatati cu disperare de ce este curat si frumos...
ne pierdem uneori, ca sa uitam de drumul pe care ne.am pierdut si sa gasim o cale a.ntoarcerii acasa...sa.ngenunchem cazuti in prag, sa regasim acele lacrimi dulci din noaptea grea de vara...
si.atunci sufletul se inalta si bratele ni se.ntind sa regaseasca iarasi Cerul tot si sa cuprinda vesnicia toata. si nu vrem sa ne mai pierdem...caci uneori e greu si doare. si.asa de bine e Acasa...si incercam sa ne reparam inima franta, sa.i oferim cel mai scump tratament si sa.i lipim piesele la locul lor ca si cand nimic nu s.ar fi intamplat cu ea...doar o mica interventie....si sapam adanc promisiuni in ea si fara sa ne dam seama le acoperim cu durere ce greu se da la o parte...si iar cadem...si ne pierdem...si iar ne regasim...
ne pierdem uneori, ca apoi iarasi sa ne regasim...

taina unui suflet.

Imi taram sufletul catre intinsa zare
caci el tanjea ceva,
Dar nu stiam ce.mi cere. Si.am vrut sa.i dau putere,
sa tipe, sa vorbeasca, sa stiu de ce se frange,
Sa.mi spuna ce.l doboara,
sa.mi spuna de ce plange...
Si nu spunea nimic, dar il vedeam cum moare;
si chinu.i ma durea
si chinu.i inca doare...

pierdutele clipe goneau disperate
spre zarea intinsa...
Cu lacrimi desarte,
simteam cum se pierde,
vedeam cum se trece;
Si nu.ntelegeam ce chin il ineaca
de.al cui dor se stinge,
de ce singur pleaca...
Ii auzeam durerea si taina.i ma durea
ma sufoca tacerea si plansu.i fara glas;
Nedeslusit simteam cum ma apasa vina
cum sufletu.mi cauta
indurerat sa spuna
ca astfel eu port vina, si el murind o.aduna...

...cu ultima putere, cu glasul sfasiat
a inceput soptit sa spuna, ce taina il sugruma:
"...tot ce.am dorit e Viata
sa stiu sa rad in soare, sa cand in glas de ingeri
sa.mi port spre.ntinsa zare,
un vis...dar tu l.ai frant
si totul a cazut...
TU m.ai ucis cu ura si ura stii sa dai,
in schimb la ce e vesnic,
in schimb la ce e Rai.
Tu singur te tarasti in dulcele.ti gunoi
si nu vrei sa respiri, sa stii sa simti o floare
sa gusti iubirea.I sfanta,
sa te.ncalzesti cu soare...

Mi.ai omorat speranta ca cerul este Cer,
mi.ai spus ca nu.i speranta,
mi.ai spus ca nu e cer...ci doar pacat
si.ti place atata sa traiesti
Iti place viata asta. Iti place ce iubesti.

Cand vei privi in tine, va fi tarziu caci Iadul
priveste multumit
Te cheama cu placere, te vrea cu dor cumplit,
te.atrage cu putere...

Acum se face seara si simt fior de moarte
in chin ma sting incet si nu ma vei simti
TU m.ai ucis si singur
te pierzi inspre Departe..."

...m.am prabusit invinsa si am simtit cum moare
si.am inceput sa plang,
caci chinu.i inca doare;
si am strigat spre Cer "nu ma lasa acum!
caci vina mi.e prea mare si Iadul ma asteapta
Te.ndura Tu Parinte, ridica.ma din drum
si fa.ma rob Iubirii
si fa.ma rob oh, Tata...
Te vreau sa.mi fii Tu totul si totul sa.Ti ofer
sa stiu sa vad minunea,
sa stiu privi la Cer!..."

...si printre lacrimi calde vedeam cum o speranta
se naste bland si creste
si am stiut
ca.i VIATA

regasire

De cate ori in viata nu simtim ca ne-am pierdut? Cautam prin trupul gol farame de suflet ,parti dintr-o inima ce simte si nu mai bate mecanic ,clipe sterse de colbul tristetilor si al regretelor.Ne privim mainile albe si uscate de anii ce-au trecut de cand s-au plimbat ultima data pe cararea unui chip catifelat ,cu flori de zambete , lumini din ochii de soare, adieri de fericire.Suflete imbatranite timpuriu de prea multe ierni grele si toamne ploioase.A ramas in urma doar un chip palid ,ochi speriati, fixati spre intunericul adanc ce pare ca incet te cuprinde ,dinspre suflet spre-n afara. Ultimul ciob de speranta a fost maturat cu repezime si aruncat la cosul de gunoi. Ai uitat complet ca "nimic nu se pierde ,totul se transorma".Cioburi mici de speranta ,parti de amintire ,fragmente de copilarie , cuvinte pierdute din fraze s-au transformat atunci cand jumatate de suflet nou a inviat jumatatea ta de suflet aparent pierduta undeva prin tine.Ai devenit tu . Te-ai regasit si golul disparuse.Alti ochi infrumusetati de iubire priveau prin tine .Sufletul odata brazdat de riduri ,parea acum copil razand .Era ca si cum dintr-o data inima ce parea ca moare incet a inceput sa bata cu putere.Cu glasul tremurand usor ai spus:"Bine te-am gasit,bine m-am regasit..."

[Ioana Chirilă.]

drum...

Am gasit un nou drum...
Un drum, presarat cu dureri,
cu poezie indurerata si cu inimi frante...
L-am iubit, il mai iubesc si il voi iubi,
chiar daca in tacere,
apasand prea tare pasul ca sa il doara...greul meu.
Nisipul incins care il invelea,
se razbuna si el, incercand sa ma impiedice sa ajung la verde,
la viata.
Eu intindeam spre el o mana ca o duna fierbinte,
el intindea spre mine o duna fierbinte ca o mana.
Am gasit acest drum,
suspendat intre un copac si un copac,
intre o floare si o floare,
intre o casa si o casa,
intre un suflet si un suflet,
intre mine si tine.

[Codruţ S.]

picaturi de inima.

Tu plangi acolo sus si inima Te doare...caci sunt departe si mi.e dor de casa. departe de lume, departe de Cer...vreau ploaie din Tine cu miros de viata...sa ploua peste inima.mi uscata si invechita stropi din Cerul Tau, din inima Ta...vreau sa.Ti asterni caldura inimii peste mine, pana cand dragostea Ta va fi dragostea mea, pana cand surasul Tau va fi pacea mea...da.mi lacrima Ta sa.mi inunde firea, ca.n limpezime sa Te vad aici aproape..."ploua cu picaturi de inima sub soare...implor cerul sa-mi infloreasca alb in suflet."

promisiune.

mi.ai aratat ca Iti pasa...

...mi.ai promis ca vei lua Tu ingrijorarile mele, ca eu sa ma pot bucura iar...si azi, eu Te cred pe cuvant!

ani si varste.

Cineva din mine,caruia nu i.a ramas straina nici o
suferinta
Are, de cand ma stiu, sapte mii de ani.


Cineva din mine,care nu se lasa corupt de glorii
desarte
Are, cu tot mai multa indaratnicie, saptesprezece
ani.
Iar varstele obisnuite ale vietii omenesti
Nu imi ating in nici un fel esenta.Am avut toata viata sapte mii de ani,
Dar trecand prin ispitele si ticalosia lumii,

Iconoclast si tot mai plin de revolta,
Am sa mor de saptesprezece ani.

Geo B.

motivul.

nu pot tacea! nu, cand eu am fost motivul mortii Tale...nu pot sa nu ma declar gunoi in fata Ta! nu, cand Tu Ti.ai lasat splendoarea de Rege sa induri ocara mea...nu pot sa nu plang! oh, nu pot sa nu cad invinsa in lacrimile ce ma doboara cand Tu ai indurat greul ce nimeni nu e.n stare macar sa.l inteleaga,"atat de dispretuit ca.ti intorceai fata de la El"...nu pot sa nu Te cant! nu, cand ai rabdat si ai iubit neconditionat... nu pot sa nu ma prostern in fata Ta! nu, cand cuiele Te.au pironit pe lemnul greu si rece si eu "nu Te.am bagat in seama"...nu merit nimic.n.am facut nimic sa castig salvare.nu merit sa.Ti pese de mine.n.am facut nimic sa ma chem fiica Ta...eu am fost cea care Te.a ucis! eu am fost cea care am strigat sa fii rastignit!nu merit sa ma ridici din mizerie...esti prea Sfant si prea Curat...nu merit sa ma privesti!nu, dupa tot ce Ti.am facut...nu merit binecuvantarile Tale! nu, cand stiu ca meritam cumplita.Ti moarte...

de ce ma iubesti? de ce nu pleci de la mine?...nu pot intelege de unde atata iubire...nu,cand eu Te.am urat si Te.am vandut pe.o bucata de iluzie goala!...de ce vrei sa ma speli? nu merit decat gunoiul ce ma ingroapa...de ce imi spui ca sunt a Ta? daca eram nu Te alungam de la mine...da.mi chinurile ce le.ai indurat...da.mi crucea sa o duc.este a mea...da.mi cuiele si ranile Tale adanci...da.mi durerea. da.mi batjocurile si suferintele ce Ti le.am aruncat cu scarba in fata...da.mi soarta ce o meritam!...de ce ma curatesti? de ce.Ti murdaresti hainele sfinte ca sa ma faci iar copilul Tau? de ce ma vrei?...

de ce ai ales sa ma faci curata?...nu merit nimic! oh,Dumnezeule, vreau sa pot sa traiesc.

tot Babel.

"...sa ne zidim o cetate si un turn al carui varf sa atinga cerul..." Genesa11.4
ce.am schimbat de atunci si pana acum? pana unde ne.am inaltat turnul?... cei de atunci aveau o singura limba si aceleasi cuvinte. noi suntem toti diferiti dar facuti din aceeasi tarana si nu stim sa acceptam pe cei "altfel"...cei dintai oameni au decis cu toti sa construiasca un turn care sa atinga cerul...noi nu ne multumim cu unul singur.si ne inaltam cate un Babel de fiecare data cand ucidem, cand ruinam vieti, cand uram.am ajuns sa ne ridicam cate un turn tacand chiar...si nu ne oprim.si ridicam turnuri inalte care greu pot fi daramate.si nu ne oprim.si iar ruinam vieti ca sa ne putem ridica turnul...asa suntem noi.ne place...dar noi nu construim ca sa ajungem pana la Cer...asa am fi mai aproape de Dumnezeu.noi vrem sa ne ascunde de El, vrem ca Lui sa nu.i pese de "fiii oamenilor"...vrem sa fim lasati in pace!chiar si de Dumnezeu...

"...ca sa nu mai fim imprastiati pe toata fata pamantului...".noi fugim unii de altii si ne alungam cat putem de mult si repede.nu ne place cand altii.s mai buni ca noi...numai noi meritam laude pentru ce NOI am facut.atat...si nu ne oprim.si iar stricam si lovim.mai tare...asa suntem noi.ne place...

Domnul coboara si azi"sa vada cetatea si turnul pe care.l zideau fii oamenilor".Lui ii pasa de noi.intotdeauna I.a pasat...dar suntem prea ocupati cu Babelul nostru in care ne.am obisnuit si ne e bine.ce daca nu avem pe nimeni si nu stim sa ne bucuram? ce daca nu stim cum sa traim? trudim la turnurile noastre de parca dupa moarte fiecare va fi rasplatit in functie de cat a ucis, cat a distrus si cat si.a inaltat cetatea...asa este, vom fi rasplatiti pentru asta, dar nu se mai numeste rasplata ci Judecata si chin vesnic...noi am ales!.si nu dam inapoi!.asa suntem noi. ne place...

"Domnul i.a imprastiat...asa ca au incetat sa zideasca cetatea..."...noi nu ne oprim.asa suntem noi.ne place...

un an.

ai implinit un an copile...un an cu mireasma de Cer si dor de vesnicie...un an de Legamant facut cu lacrimi fericite. cum ti.e inima astazi si acum? la inceput nu stiai decat sa privesti cerul si sa razi... imbratisai infinitul si.I multumeai pentru a doua viata...si iar greseai.si te vedeai neputincios inaintea Lui...cand te uiti inapoi vezi cum ranile s.au uscat, dar n.au trecut...a fost greu dar mai presus de piedici Te.a ridicat bratul Sau...intotdeauna o va face, pentru ca nu poate sa nu te iubeasca...oh, de.ai sti ca te iubeste mai mult decat meriti...te vad inlacrimat, caci amintirea doare si ploaia este grea...dar stiu ca lacrimile iti curata cutia plina cu sentimente ascunse.nu lasa zambetul si dragostea acolo...cand erai fericit,era El peste inima ta.erati voi.nu le ascunde copile! lasa viata sa radieze ca atunci la inceput in zi de.april senin...cand ingerii saltau de fericire pentru ca respirai vesnicie, cand Dumnezeu iti soptea ca e mandru de tine si ca de atunci veti fi amandoi.simt cum inima.ti zambeste iar...nu.ti ascunde fericirea! multumeste Dumnezeului tau si declara.I iubire limpede de cer...

sa cresti cu El multi ani copile...multumesc Tie pentru a doua viata!

acasa.

poate ca oamenii inca au aripi...poate de aceea unii isi pot atinge visele mai usor si pot privi peste probleme...de ce incerci sa le frangi zborul? nu cauta sa.i cufunzi in mizeria grea in care tu deja te complaci...decat sa astepti ca ei sa se impiedice, uita.te la tine! uita.te la ce.ai ajuns si cum te pierzi incet dupa iluzii reci. tu unde ti.ai aruncat aripile? de ce le.ai lasat? pentru ca iti place mai mult ce e jos...iti place sa minti si sa urasti. stiai ca zborul spre inalt te apropie de Dumnezeu si nu vroiai sa te vada in neputinta.ai preferat sa ramai jos...iti plac ruinele goale ce ti le.ai ridicat,dar nu intelegi ca asta te desparte mai mult de El. si nu poti duce numai tu vina caderii; de aceea cauti sa ii atragi dupa tine pe cei putini ce.si poarta visul spre vesnicie, pe cei care se hranesc cu Dumnezeu si tanjesc adiere cereasca...

poate ca oamenii inca mai stiu sa zambeasca. daca i.ai privi ai vedea ca pot sa.si dea mainile si sa se bucure de Dumnezeu...si nimic nu.i poate opri.pentru ca ei atat stiu sa faca: sa zambeasca sincer si fara pacat. unde tie bucuria inimii? si tu stii sa zambesti, dar tu ucizi cand te arati fericit...nu stii sa imbratisezi putinele clipe de inaltare si sa oferi zambet cald pe o fata uscata de lacrimi...tu te bucuri cand iti merge TIE bine!...iti place sa jignesti si sa iti bati joc.asta iti produce tie liniste si multumire...

ei s.au increzut in Creatorul lor si si.au inchinat viata in fiecare zi celui ce se cheama Dumnezeu...ei stiu sa.si cante fericirea, sa zambeasca eliberati de pacat. ei stiu sa zboare pentru ca au fost salvati de lanturi grele...
tu te scalzi in pacat, fara sa te gandesti la judecata. nu stii sa traiesti. niciodata nu ti.a pasat decat de tine si de binele tau. niciodata nu te.a interesat Dumnezeu sau vesnicia, pentru ca Tu esti dumnezeul tau.

gandeste bine si fa.ti ordine in viata...vesnicia e mult prea scumpa ca sa ramai aici in intuneric si pacat...acum cand poti alege, nu ezita! alege sa fii liber! alege sa gusti si sa vezi ce bun este Domnul...
daca azi plecam, vreau sa fim amandoi Acasa!

pentru ca i s.a iertat mult.

"...un evreu nascut in Romania, dar locuind in America, a decoperit oasele lui Isus, ale "sotiei" Domnului nostru, Maria Magdalena si ale fiului lor Iuda...de cativa ani primim numai asemenea cadouri de Pasti. tot anul se chinuie sa gaseasca ba o apocrifa, ba o tibie...Tutea spunea ca stiinta trebuie folosita ca periuta de dinti, adica cu gura inchisa ...n.ai cum sa te aperi daca nu e o farama de credinta in suflet.
Cand a fugit de dimineata, Maria Magdalena n.avea de unde sa stie ca gestul ei il va infuria pe Satan si astfel va deveni vedeta. nu stia ca se va casatori cu isus, ca vor avea copii, ca va scrie o Evanghelie, ca unul va scrie o carte confundand.o cu Ioan...

In dimineata aceea a plecat spre mormant pe cand era inca intuneric pentru ca Dragostea biruieste frica. femeile nu umbla pe intuneric in cimitire, printre cavouri, decat daca.s puternic motivate. nici barbatii nu fac asta cu bucurie. nu i.a fost frica nici de garda romana, nici de piatra de o tona pentru ca credinta rupe tot.
n.a contat ca nu si.a facut cozonaci in ajun, ca a ajuns noaptea, ultima la cruce si apoi dimineata a fost prima la mormant. cand iubesti n.ai ceas.
mergea plangand, era hotarata sa.L ia in spate si sa.L aduca iarasi la mormant cand i.au spus ingerii ca nu.i acolo...
nu s.a multumit cu ingerii, nu i.a bagat in seama, nu s.a inchinat la ei, nici cu fasiile de panza nu s.a multumit, desi le putea folosi pe post de moaste...
Ea voia sa se intalneasca cu El si a primit premiul, primul cuvant adresat de Isus unui om dupa invierea Lui si a avut parte de cea mai frumoasa revedere din istoria mantuirii.
nu se putea casatori cu El pentru ca Isus era duh si duhul nu e carne si sange. L.a iubit mult pentru ca i s.a iertat mult. L.a iubit ca pe un Mantuitor si niciodata n.a avut alt gand. pentru cei cu mintea curata, totul e curat.
Ea a strigat prima:"Hristos a inviat!" si noi raspundem azi "adevarat a inviat!" si totul capata sens sub soare...chiar si viata mea... "

"Scrisorile lui Belerofon". Vl.Pustan

ce folos?

"...si ce ar folosi unui om sa castige lumea toata, daca si-ar pierde sufletul?” Matei16.26"

la ce.ti foloseste viata, cand nu stii sa traiesti?cand te vinzi pe.un gram de faima si crezi ca esti fericit.ce folos sa.ti irosesti viata, si asa scurta, cautand cu disperare sa fii observat?...iti spun eu.nu merita!
la ce.ti folosesc aripi pentru cerul intins?cand tu te.ai inchis in tine si te zbati in inchisoarea ce singur ti.ai ridicat.o?.iti spun eu...n.ai nevoie de ele!
la ce.ti folosesc genunchii aplecati la rugaciune?cand tu nu vrei sa te abati de la calea cea Larga.ce folos sa spui trei cuvinte goale si apoi sa plangi ca Dumnezeu nu te mai asculta?.iti spun eu.degeaba te rogi!
la ce.ti foloseste credinta, cand tu nu crezi?cand nu esti in stare sa.L simti pe Dumnezeu in adierile diminetii.tu nu traiesti prin vedere, dar nu poti sa crezi ce nu vezi.iti spun eu, "putin credinciosule!", nu.ti foloseste.
la ce.ti foloseste spada, cand tu adormi in lupta?cand te copleseste numai mirosul pacatului,cand n.ai curaj sa spui "Nu!".iti spun eu.e in zadar...
la ce.ti foloseste stiinta, cand tu esti indreptat numai se stii esti tu si raul lor. iti spun eu. e goana dupa vant!
la ce.ti folosesc prietenii, cand tu faci casa buna cu minciuna, cu banul si cu ura?cand cel mai drag prieten ti.e Satan, nu mai e loc de nimic altceva.iti spun eu. esti pierdut!

gandeste.te la ce.ai avut si ce ti.a ramas...gandeste.te la ce ti.a folosit si ce ai dat deoparte...gandeste.te bine!viata cu El e castig...fara, e moarte.La ce.ti foloseste viata cand te bucuri de Domnul? la Tot!...priveste la El si.ti va dovedi ca iti e suficient...iti spun eu, cititor drag...merita!pre rau?cand pur si simplu te trezesti sa distrugi si sa ranesti.cand tot c

vreau sa merg spre lumina.

lasa.ma langa crucea Ta sa ma inchin pana cand durerile Tale vor deveni
durerile mele...si nevinovatia Ta, puterea mea...multumesc pentru Golgota mantuirii mele.

ar fi mai bine.

...poate ar fi mai bine pentru noi sa nu stim prea mult...caci de atata stiinta uitam esenta si incercam sa ne punem deasupra lui Dumnezeu.
*poate ar fi mai bine pentru noi sa nu vedem. numai asa ne putem pastra inimile umplute cu Tine si putem sa Te simtim mai aproape.
*poate ar fi mai bine pentru noi sa nu putem merge. sa ramanem langa Tine,de teama sa nu cadem si sa ne legam cu disperare de Tine.
*poate ar fi mai bine pentru noi sa nu auzim. asa Te.am asculta cu inima si Te.am intelege pe deplin.
*poate ar fi mai bine pentru noi sa nu putem vorbi. astfel ai vorbi Tu, fara sa fie nevoie sa ranim cand deschidem gura.
*poate ar fi mai bine pentru noi sa nu existam. ar fi El si iubirea Lui.si atat...

si totusi...

*stim deja destule incat sa devenim proprii nostri Dumnezei si sa dorim ca altii sa ni se inchine...
*vedem deja prea mult, incat ajungem sa nu mai fim atenti la minunile divine.
*am umblat deja destul incat ni se pare ca Dumnezeu este finit...am ajuns pe cai interzise si am ramas acolo.ne place acolo...
*am auzit deja destule cuvinte si acum ne hranim cu ele ca fiind sursa zilnica de viata...am uitat cuvintele vietii.am uitat ca pe inima noastre scrie Iubire si Iertare.
*am spus deja destule vorbe goale, incat fiintele noastre sunt impinse spre a rani si a distruge.
*am trait deja destul si ni se pare ca viata e cuvant invechit.am uitat ca El e Viata...am uitat ca ne vrea cu gelozie sa fim ai Lui, dependenti de Cuvintele Vietii...

*Ar fi cel mai bine pentru noi sa nu respiram decat Dumnezeu.

Tu ma cunosti.

7noiembrie.08.
am obosit sa mai alerg in zadar. am incetat sa mai visez.de fiecare data cand o fac sfarsesc prin a fi dezamagita...nu pot sa mai privesc visele indepartate.va trebui sa traiesc pentru azi si acum. tot ce am facut pana acum a fost sa.mi ascund chipul daramat dupa mii de masti si sa par puternica...nu.i asa.niciodata nu a fost...sunt franta de atata zbor in care niciodata nu am zarit tarmul ci numai stanci alunecoase si abrupte. astept Acel ceva sa ma implineasca, sa ma ridice din noroi si sa.mi spuna ca sunt curata de acum si libera sa visez.ca la inceput.

ma intorc din nou...si pentru a cata oara?.ma intreb in taina daca ma vei accepta.deja imi este greu sa Te rog sa ma ierti.pentru ca maine va fi la fel...mi.e rusine de ce am ajuns. mi.e rusine sa privesc spre Cer. mi.am murdarit prea mult haina. si cerul e asa curat...am sa mai pot oare sa tin o floare in mana fara teama ca va muri in mainile mele? unde este acea fericire pe care am cuprins.o cu legamant si am promis sa o pastrez aici, intr.o inima cum Iti place Tie?...am rispit toate valorile sadite in mine si am calcat in picioare orice promisiune facuta cand durerea era langa trupu.mi faramat de iluzii...si nu intelegeam de ce Te ascunzi de mine.nu intelegeam de ce Ti.ai intors fata...oh, acum stiu prea bine.nu vroiai sa Te vad suferind pentru mine. nu vroiai sa vad cum plangi pentru ca ma vandusem asa usor unei lumi pustii...iar acum e prea greu sa ma intorc. niciodata nu mi.a fost usor. dar acum distanta e prea mare, iar zidul prea inalt...pacatul e prea mult iar inima prea goala.

...am nevoie de Golgota...am nevoie sa stiu ca ma astepti iar...inima.mi nu Te mai aude, dar alearga dupa mila Ta. lantul greu al lumii ma trage inapoi dar nu mai pot sa ma intorc. nu mai am de ce.am vrut sa le fiu pe plac.sa fiu ca ei...n.am reusit.n.am putut sa.i multumesc indeajuns...de.acum renunt la tine, pamant.vreau crucea Ta, Dumnezeule.sa Te gasesc si sa o port eu caci e grea din vina mea. oare ma vei primi? oare mai este loc in inima Ta?.nu merit sa ma privesti, caci pacatul m.a uratit si m.a facut ca ei...mi.am tarat inima dupa orice gunoi frumos imbracat. fiorul greu al mortii il simt, il miros...asta merit.caci Te.am facut sa suferi.oh, Tata nu sunt vrednica sa ma mai ierti...lacrimile uscate de pe fata.mi murdara inseamna dreptate, caci am ales singura sa ma prabusesc, cand Te.am refuzat pe Tine.

vad crucea Ta si ma cutremur...un fior cald imi aduce aminte de dragostea.Ti prea mare.aud ciocanul ce.ti pironeste trupul pe lemnul uscat si.Ti vad fruntea strapunsa de spini...si toate din vina mea.caci am refuzat sa ma numesc Copilul Tau.am refuzat cerul si iubirea Ta...privirea.Ti blanda ma asteapta inca vrand sa.mi spuna ca ma iubesti, ca intotdeauna m.ai iubit si Te.a durut orice pacat si gand al meu...cu durere ma intorc la Tine. primeste.ma asa cum sunt, caci atat mi.a mai ramas.uraciunea si viata.mi goala...ma intorc cu inima bucatele in palme si Ti.o pun pe altar.primeste.o si umple.o de Tine.sa nu mai fiu eu.sa traiesti in mine, iar eu "sa nu pot sa traiesc decat prin Tine"...
primeste.ma in inima Ta! Doar Tu poti ridica.Tu ma cunosti asa cum sunt, stii ca fara Tine ma pierd...vreau sa cresc in mana Ta. sa stam in iubire si sa uit de trecut.
Sa ma leg de Cer pentru vesnicii.

vise naruite.

mi.ai naruit visele,
pentru ca stiai ca sunt prea mici
in comparatie cu visele Tale pentru mine...
m.a durut.
dar printre ruine,
Te.am vazut pregatind pentru mine, un alt vis.
mai bun.
mi.ai naruit planurile, pentru ca desi erau bune,
nu erau cele mai bune asa cum Tu
ai dorit pentru mine...
m.a durut.
dar in mijlocul confuziei,
Te.am zarit netezind pentru mine
un drum drept, luminos.,..
ai ingaduit durerea stiind ca in durere Te caut mai mult.
ai ingaduit confuzia,
stiind ca in ceata mi.e teama sa fac vreun pas fara Tine...
mi.a fost teama...
dar din cauza temerii, m.am agatat cu mai multa disperare de Tine...
si acum...
tot ce vreau, e doar...Visul Tau, Planul Tau
pentru mine.

copil de cer.

...sa poti vedea lumea sub cerul Sau, sa poti oferi un zambet in schimbul unei lacrimi, sa.ti faci viata colorata cu cariocile din mana Sa, sa simti cum El zambeste in tine, sa fii tu insuti intr.o lume care incearca sa te schimbe neincetat, inseamna sa fii minune din El, ascunsa intr.un copil ce nu a cunoscut durerea, pentru ca lumea lui e inca fericita...

fi liber sa visezi cu limitele Sale si in lumina Cerului. fi liber sa rupi picuri de curcubeu pentru a.ti umple viata cu pace...sa nu.ti fie rusine cand plangi. lacrimile sunt perle stranse in buzunarul Celui ce ne este Tata...iar mai presus de toate si El a plans...plansul e sanatos.elibereaza sentimente ce nu pot fi aratate...nu.ti fie rusine sa alergi prin balta abia crescuta de ploaie si nu te teme ca te vei murdari. prin limezimea apei, cerul se vede mai aproape, coborat in jocul inocent si curat...nu te teme de intuneric. miile de stele se arunca pe cer pentru a.ti lumina noaptea. nu te teme sa canti pentru El...te iubeste nespus cand faci asta...ingerii te vor ajuta sa inalti melodia inimii, izvorata din visul tainic asternut candva pe hartia ingalbenita de vreme...nu.ti fie rusine ca te.ai impiedicat. spune.I Lui sa.ti lege sireturile si sa.ti faca funda impletita cu cer...si continua sa alergi!.vei cadea dar te va ridica bratul Lui...nu.ti fie rusine ca altii nu te plac...ei nu stiu, dar El arata ca si tine. esti intocmai dupa chipul si asemanarea Sa. esti ca El si esti fiinta minunata... niciodata sa nu.ti fie rusine de asta!...nu.ti die teama sa mergi singur. cerul intreg este de partea ta, iar El te tine de mana. asa ti.a promis...nu.ti fie rusine ca gresesti. daca nu am gresi niciodata, n.am sti sa excelam...nu.ti fie rusine ca esti copilul unui Dumnezeu asa grozav. esti al Cerului si viata Lui traieste in tine...e cel mai mare privilegiu oferit cuiva vreodata. laga inima Lui e pace si speranta.

scrie.ti numele pe Cer, semneaza.te "copil" si primeste culoarea si parfumul din El.

pentru ca te iubesc.

"...Doamne, luminezo pe hem
ungeo Tu cu stiinta... sa stie tate cartile pe de rost!
Te iubim Doamne!
Amin!"
Juliett.

Celui ce se cheama Dumnezeu.

multumesc ca.mi esti Tata.cel mai bun Tata...simt nevoia sa ma prostern naintea Ta...sa.Ti promit ca vom fi doi de acum...o mana de noroi si un Dumnezeu perfect.multumesc ca Tu esti Iubire.multumesc ca ma iubesti asa cum nimeni nu o face….multumesc ca TU m-ai iubit intai si mi.ai aratat asta in cele mai cumplite momente. Te iubesc Parinte si vreau sa declar intregii lumi iubirea.mi uneori prea mica fata de a Ta…mi.ai umplut inima de Tine si m.ai cuprins in Bratele.Ti pline de dragoste. mi.ai oferit Cerul locuinta si mi.ai promis vesnicia.n-as putea niciodata sa.Ti rasplatesc indeajuns dragostea ce mi.o porti.nu,nu mi.ar ajunge intreaga viata…dar azi, acum, aici,promit sa traiesc frumos si sa Te iubesc mai presus de toti, mai presus de mine!

dulcea regasire.

Ce bine mă simt când in clipa cea grea
aud glasul Tau cum mă cheamă.
O, pune-mi in inimă liniştea Ta
şi scapă-mă, Doamne, de teamă.

Apucă-mi Tu braţul, puternic, şi ia-l,
când marea mă-nvolbură-n spume.
Ramâi lânga mine la oricare val,
şi scapă-mă, Doamne, de lume.

Ajută-mi privirea spre Tine să ţin,
predat inchinării depline,
aşterne-o maramă pe tot ce-i străin şi scapă-mă, Doamne, de mine...

Ce bine mă simt când la ceasul cel greu
simt linişte-n piept cum revine.
O, scapă-mă, Doamne, de tot ce-i al meu
şi umplemă-n totul de Tine...

[Costache Ioanid.]

copil trist.

s.au scurs deja destule ore de cand te.am vazut cersind mila lor...nu te.am mai vazut pana acum, nu stiu cine esti sau cum te cheama...dar ceva din privirea.ti m.a facut sa ma opresc in loc...de ce suferi copil trist? de ce ti.s ochii asa tulburi? de ce Tata, ingadui durere copiilor?...asa greu de inteles pare voia Ta uneori.si doare...
stateam pe banca in autobuz si ascultam cuvintele ce le rosteai. nu te.am luat in seama...tot ce spuneai deja de prea multe ori parea monoton si gol...dar asta trebuie sa faci. asa traiesti tu...cand te.am vazut n.am putut sa mai schitez vreun gest...eu am o casa calda. tu unde vei dormi la noapte?...in casa mea calda ma asteapta o masa plina si un pat moale. tu de cand n.ai mai mancat?...eu am un viitor pregatit in Cea mai frumoasa Locuinta...tu ce simti cand te uiti la cer? ai privit vreodata Cerul?...
unii oameni cu inima deschisa iti dadeau din ce au ei, altii te priveau cu dispret si.ti spuneau ca n.au de unde...stiai ca nu.i asa...stiai ca gentile lor nu.s goale...altfel nu le mai purtau asa strans la piept. cand ti.am intins ce.am gasit prin buzunar mi.ai urat "sa.ti dea Dumnezeu sanatate.".mi.ai urat mie, dar tu aveai nevoie de ea...ti.am zambit si as fi vrut sa.ti deschis Cerul, sa vezi cum e Acasa. oare vei cunoaste vreodata fericirea Lui?...

cand ai coborat te.am privit iar.erai bucuros si zambeai...poate asa multumesti tu...poate o clipa ai uitat durerea.

13.03.10
21:15

iarasi alb.

a nins iar si mult...cerul parea ca refuza sa.si inchida cutiuta cu vise...poate nu s.au bucurat toti copiii de ea si ai vrut sa nu fie niciunul trist.albul micilor colindatori ceresti a acoperit din nou noroiul cu care prea repede ne obisnuisem...campul plin cu maci deja e prea departe, iar soarele nu vine...incepusem sa vedem malul marii cantandu.si vechea melodie de.asfintit...asteptam iar cand pierdeam zilele calduroase de vara in lanul cu grau si priveam noaptea cerul cu mirosul de iarba in nari...dar acum e prea devreme sa cautam in cufarul vremii hainele cu miros de camp si ras in soare. acum Tu vrei sa ne faci iar curati.sa stim ce inseamna alb din Tine.atat.