tot Babel.

"...sa ne zidim o cetate si un turn al carui varf sa atinga cerul..." Genesa11.4
ce.am schimbat de atunci si pana acum? pana unde ne.am inaltat turnul?... cei de atunci aveau o singura limba si aceleasi cuvinte. noi suntem toti diferiti dar facuti din aceeasi tarana si nu stim sa acceptam pe cei "altfel"...cei dintai oameni au decis cu toti sa construiasca un turn care sa atinga cerul...noi nu ne multumim cu unul singur.si ne inaltam cate un Babel de fiecare data cand ucidem, cand ruinam vieti, cand uram.am ajuns sa ne ridicam cate un turn tacand chiar...si nu ne oprim.si ridicam turnuri inalte care greu pot fi daramate.si nu ne oprim.si iar ruinam vieti ca sa ne putem ridica turnul...asa suntem noi.ne place...dar noi nu construim ca sa ajungem pana la Cer...asa am fi mai aproape de Dumnezeu.noi vrem sa ne ascunde de El, vrem ca Lui sa nu.i pese de "fiii oamenilor"...vrem sa fim lasati in pace!chiar si de Dumnezeu...

"...ca sa nu mai fim imprastiati pe toata fata pamantului...".noi fugim unii de altii si ne alungam cat putem de mult si repede.nu ne place cand altii.s mai buni ca noi...numai noi meritam laude pentru ce NOI am facut.atat...si nu ne oprim.si iar stricam si lovim.mai tare...asa suntem noi.ne place...

Domnul coboara si azi"sa vada cetatea si turnul pe care.l zideau fii oamenilor".Lui ii pasa de noi.intotdeauna I.a pasat...dar suntem prea ocupati cu Babelul nostru in care ne.am obisnuit si ne e bine.ce daca nu avem pe nimeni si nu stim sa ne bucuram? ce daca nu stim cum sa traim? trudim la turnurile noastre de parca dupa moarte fiecare va fi rasplatit in functie de cat a ucis, cat a distrus si cat si.a inaltat cetatea...asa este, vom fi rasplatiti pentru asta, dar nu se mai numeste rasplata ci Judecata si chin vesnic...noi am ales!.si nu dam inapoi!.asa suntem noi. ne place...

"Domnul i.a imprastiat...asa ca au incetat sa zideasca cetatea..."...noi nu ne oprim.asa suntem noi.ne place...

un an.

ai implinit un an copile...un an cu mireasma de Cer si dor de vesnicie...un an de Legamant facut cu lacrimi fericite. cum ti.e inima astazi si acum? la inceput nu stiai decat sa privesti cerul si sa razi... imbratisai infinitul si.I multumeai pentru a doua viata...si iar greseai.si te vedeai neputincios inaintea Lui...cand te uiti inapoi vezi cum ranile s.au uscat, dar n.au trecut...a fost greu dar mai presus de piedici Te.a ridicat bratul Sau...intotdeauna o va face, pentru ca nu poate sa nu te iubeasca...oh, de.ai sti ca te iubeste mai mult decat meriti...te vad inlacrimat, caci amintirea doare si ploaia este grea...dar stiu ca lacrimile iti curata cutia plina cu sentimente ascunse.nu lasa zambetul si dragostea acolo...cand erai fericit,era El peste inima ta.erati voi.nu le ascunde copile! lasa viata sa radieze ca atunci la inceput in zi de.april senin...cand ingerii saltau de fericire pentru ca respirai vesnicie, cand Dumnezeu iti soptea ca e mandru de tine si ca de atunci veti fi amandoi.simt cum inima.ti zambeste iar...nu.ti ascunde fericirea! multumeste Dumnezeului tau si declara.I iubire limpede de cer...

sa cresti cu El multi ani copile...multumesc Tie pentru a doua viata!

acasa.

poate ca oamenii inca au aripi...poate de aceea unii isi pot atinge visele mai usor si pot privi peste probleme...de ce incerci sa le frangi zborul? nu cauta sa.i cufunzi in mizeria grea in care tu deja te complaci...decat sa astepti ca ei sa se impiedice, uita.te la tine! uita.te la ce.ai ajuns si cum te pierzi incet dupa iluzii reci. tu unde ti.ai aruncat aripile? de ce le.ai lasat? pentru ca iti place mai mult ce e jos...iti place sa minti si sa urasti. stiai ca zborul spre inalt te apropie de Dumnezeu si nu vroiai sa te vada in neputinta.ai preferat sa ramai jos...iti plac ruinele goale ce ti le.ai ridicat,dar nu intelegi ca asta te desparte mai mult de El. si nu poti duce numai tu vina caderii; de aceea cauti sa ii atragi dupa tine pe cei putini ce.si poarta visul spre vesnicie, pe cei care se hranesc cu Dumnezeu si tanjesc adiere cereasca...

poate ca oamenii inca mai stiu sa zambeasca. daca i.ai privi ai vedea ca pot sa.si dea mainile si sa se bucure de Dumnezeu...si nimic nu.i poate opri.pentru ca ei atat stiu sa faca: sa zambeasca sincer si fara pacat. unde tie bucuria inimii? si tu stii sa zambesti, dar tu ucizi cand te arati fericit...nu stii sa imbratisezi putinele clipe de inaltare si sa oferi zambet cald pe o fata uscata de lacrimi...tu te bucuri cand iti merge TIE bine!...iti place sa jignesti si sa iti bati joc.asta iti produce tie liniste si multumire...

ei s.au increzut in Creatorul lor si si.au inchinat viata in fiecare zi celui ce se cheama Dumnezeu...ei stiu sa.si cante fericirea, sa zambeasca eliberati de pacat. ei stiu sa zboare pentru ca au fost salvati de lanturi grele...
tu te scalzi in pacat, fara sa te gandesti la judecata. nu stii sa traiesti. niciodata nu ti.a pasat decat de tine si de binele tau. niciodata nu te.a interesat Dumnezeu sau vesnicia, pentru ca Tu esti dumnezeul tau.

gandeste bine si fa.ti ordine in viata...vesnicia e mult prea scumpa ca sa ramai aici in intuneric si pacat...acum cand poti alege, nu ezita! alege sa fii liber! alege sa gusti si sa vezi ce bun este Domnul...
daca azi plecam, vreau sa fim amandoi Acasa!

pentru ca i s.a iertat mult.

"...un evreu nascut in Romania, dar locuind in America, a decoperit oasele lui Isus, ale "sotiei" Domnului nostru, Maria Magdalena si ale fiului lor Iuda...de cativa ani primim numai asemenea cadouri de Pasti. tot anul se chinuie sa gaseasca ba o apocrifa, ba o tibie...Tutea spunea ca stiinta trebuie folosita ca periuta de dinti, adica cu gura inchisa ...n.ai cum sa te aperi daca nu e o farama de credinta in suflet.
Cand a fugit de dimineata, Maria Magdalena n.avea de unde sa stie ca gestul ei il va infuria pe Satan si astfel va deveni vedeta. nu stia ca se va casatori cu isus, ca vor avea copii, ca va scrie o Evanghelie, ca unul va scrie o carte confundand.o cu Ioan...

In dimineata aceea a plecat spre mormant pe cand era inca intuneric pentru ca Dragostea biruieste frica. femeile nu umbla pe intuneric in cimitire, printre cavouri, decat daca.s puternic motivate. nici barbatii nu fac asta cu bucurie. nu i.a fost frica nici de garda romana, nici de piatra de o tona pentru ca credinta rupe tot.
n.a contat ca nu si.a facut cozonaci in ajun, ca a ajuns noaptea, ultima la cruce si apoi dimineata a fost prima la mormant. cand iubesti n.ai ceas.
mergea plangand, era hotarata sa.L ia in spate si sa.L aduca iarasi la mormant cand i.au spus ingerii ca nu.i acolo...
nu s.a multumit cu ingerii, nu i.a bagat in seama, nu s.a inchinat la ei, nici cu fasiile de panza nu s.a multumit, desi le putea folosi pe post de moaste...
Ea voia sa se intalneasca cu El si a primit premiul, primul cuvant adresat de Isus unui om dupa invierea Lui si a avut parte de cea mai frumoasa revedere din istoria mantuirii.
nu se putea casatori cu El pentru ca Isus era duh si duhul nu e carne si sange. L.a iubit mult pentru ca i s.a iertat mult. L.a iubit ca pe un Mantuitor si niciodata n.a avut alt gand. pentru cei cu mintea curata, totul e curat.
Ea a strigat prima:"Hristos a inviat!" si noi raspundem azi "adevarat a inviat!" si totul capata sens sub soare...chiar si viata mea... "

"Scrisorile lui Belerofon". Vl.Pustan