decembrie 11, 2012

ni se intâmplă!


...clar mi s.a întâmplat, sau mi se întâmplă. sunt într.o continuă luptă cu mine din cauza mea şi clar din cauza altora. Nu ştiu cât mă interiorizez, dar mi se pare că mă sufoc în fiecare zi mai mult. mi se pare că nu sunt în stare de nimic şi că la fel mă văd şi ceilalţi. 
Ştiu că pot mult mai mult decât alţii mă fac să cred, dar am impresia că mă lupt singură cu toată lumea şi că oricât m.aş strădui, oricât aş râbda şi aş căuta să renunţ la mine pentru binele altora, simt că mă seacă de puteri. Aş pleca undeva să nu ştie nimeni, să fiu numai eu şi cam atât. 

Eu sunt obosită şi sătulă de cuvinte. nu ştiu cum să mă descarc, cui să mă descarc şi asta mă face să mă sufoc şi să trag totul după mine...oricât aş căuta să scap, nu reuşesc decât să acopăr pentru o perioadă rugina ce continuă să mănânce timp, forţă şi răbare din mine.
De parcă nimeni nu mă înţelege şi nimeni nu a trecut pe aici. Mă văd aşa departe de toţi. Toţi Par fericiţi, plini de prieteni şi eu mă văd în cealaltă extremă.
Nu ştiu ce am să fac, dar voi trece cumva peste. trebuie! de fiecare dată a fost ACEL CINEVA care e întoteauna ferm şi în control. am încă multe de învăţat şi dacă asta mă ajută să cresc în vreun fel, am să Accept şi am să aştept Binele.

Încearcă şi tu să nu explodezi şi să te descarci în vreun fel. Poate te ajută.
Nu eşti singurul astfel. te asigur că Întotdeauna va fi cel puţin încă o persoană ca tine, sau mai rău.
eu ce am nevoie este AER curat. şi încă îl caut. 
poate plecarea ce stă să vină o să.mi ajute.
caută să faci ceva care să te facă să uiţi. 
Orice!

4 comentarii:

  1. emma draga, bine ai revenit pe blog.
    multumesc ca ne-ai impartasit starea ta...
    empatizez cu tine.. chiar acum...
    recent am renuntat la scoala de media care credeam ca poate fi rampa mea de lansare in televiziune.credeam, bine spus...2 luni cat am stat acolo... (4 luni dura scoala)... vreau sa iti zic ca am trecut treptat, treptat prin toate starile posibile.. de la mandrie, ingamfare, entuziasm, dorinta de a performa, dezamagire, atacuri de panica... si in final .. dupa 4 astfel de atacuri de panica in doar 2 luni ... am observat cum devin un HAOS eu insami,nu doar viata mea! si am renuntat... vedeam cum ma degrada moral... cum nu faceam parte din INTUNERICUL acela... oricat de mult imi place mie sa scriu...asa ca, te inteleg!!! >:D<
    ma rog sa ne treaca TATA biruitoare!
    ps: unde pleci? iubesc felul in care te exprimi , ma unge la inima.
    uite... art mele despre cea a insemnat experienta cu scoala si renuntarea la ea.. de dragul Lui Dumnezeu.

    http://ofeliacosma.blogspot.ro/2012/12/ima-cale-sau-amagire.html

    http://ofeliacosma.blogspot.ro/2012/12/am-luat-
    o-decizie-in-urma-cu-ceva-timp.html
    fii binecuvantata!! :*

    RăspundețiȘtergere
  2. Fie care persoană se descarcă în felul lui propriu. Tot ce e important e ca să luăm o gură de aer proaspăt!
    Numai Dumnezeu ne poate ajuta să ieșim din haosul creat de noi!
    Fii binecuvîntată!

    RăspundețiȘtergere
  3. Buna! Aaaaa este amuzant cum am ajuns aici, mai exact cautand "pironit la umbre" pe google, la imagini, nu stiu pentru ce exact, probabil doar de curiozitate, si am deschis poza de mai sus. Am observat ca era vorba de proza aderenta pozei asa ca, tot din curiozitate, am citit. Imi pare rau pentru ceea ce simti, si pe deoparte iti sunt alaturi, mai exact si eu am stari de depresie in care nimeni sau nimic nu poate fi "cheia". Problema mea nu este legata de faptul ca ceilalti nu ma cred in stare, ci de faptul ca m-am saturat sa ii vad pe ceilalti judecand dupa proprile principii, cand totul este atat de subiectiv. Ca o concluzie, ar trebui sa inchidem ochii la "minciunile" din jur.
    Iti trimit o imbratisare virtuala, poate iti asigura catusi de putin confort atunci cand vei citi cele cateva randuri!

    RăspundețiȘtergere
  4. ce mod interesant! te îmbrăţişez şi eu, mi.a făcut plăcere să te citesc şi eu.
    2, pe lângă problema mea, clar am şi problema ta şi întotdeauna încerc să aplic concluzia, însă tot mă afectează, oricât m.ar ajuta la început.

    RăspundețiȘtergere