De cate ori in viata nu simtim ca ne-am pierdut? Cautam prin trupul gol farame de suflet ,parti dintr-o inima ce simte si nu mai bate mecanic ,clipe sterse de colbul tristetilor si al regretelor.Ne privim mainile albe si uscate de anii ce-au trecut de cand s-au plimbat ultima data pe cararea unui chip catifelat ,cu flori de zambete , lumini din ochii de soare, adieri de fericire.Suflete imbatranite timpuriu de prea multe ierni grele si toamne ploioase.A ramas in urma doar un chip palid ,ochi speriati, fixati spre intunericul adanc ce pare ca incet te cuprinde ,dinspre suflet spre-n afara. Ultimul ciob de speranta a fost maturat cu repezime si aruncat la cosul de gunoi. Ai uitat complet ca "nimic nu se pierde ,totul se transorma".Cioburi mici de speranta ,parti de amintire ,fragmente de copilarie , cuvinte pierdute din fraze s-au transformat atunci cand jumatate de suflet nou a inviat jumatatea ta de suflet aparent pierduta undeva prin tine.Ai devenit tu . Te-ai regasit si golul disparuse.Alti ochi infrumusetati de iubire priveau prin tine .Sufletul odata brazdat de riduri ,parea acum copil razand .Era ca si cum dintr-o data inima ce parea ca moare incet a inceput sa bata cu putere.Cu glasul tremurand usor ai spus:"Bine te-am gasit,bine m-am regasit..."
Am gasit un nou drum... Un drum, presarat cu dureri, cu poezie indurerata si cu inimi frante... L-am iubit, il mai iubesc si il voi iubi, chiar daca in tacere, apasand prea tare pasul ca sa il doara...greul meu. Nisipul incins care il invelea, se razbuna si el, incercand sa ma impiedice sa ajung la verde, la viata. Eu intindeam spre el o mana ca o duna fierbinte, el intindea spre mine o duna fierbinte ca o mana. Am gasit acest drum, suspendat intre un copac si un copac, intre o floare si o floare, intre o casa si o casa, intre un suflet si un suflet, intre mine si tine.
Tu plangi acolo sus si inima Te doare...caci sunt departe si mi.e dor de casa. departe de lume, departe de Cer...vreau ploaie din Tine cu miros de viata...sa ploua peste inima.mi uscata si invechita stropi din Cerul Tau, din inima Ta...vreau sa.Ti asterni caldura inimii peste mine, pana cand dragostea Ta va fi dragostea mea, pana cand surasul Tau va fi pacea mea...da.mi lacrima Ta sa.mi inunde firea, ca.n limpezime sa Te vad aici aproape..."ploua cu picaturi de inima sub soare...implor cerul sa-mi infloreasca alb in suflet."
Cineva din mine,caruia nu i.a ramas straina nici o suferinta Are, de cand ma stiu, sapte mii de ani.
Cineva din mine,care nu se lasa corupt de glorii desarte Are, cu tot mai multa indaratnicie, saptesprezece ani. Iar varstele obisnuite ale vietii omenesti Nu imi ating in nici un fel esenta.Am avut toata viata sapte mii de ani, Dar trecand prin ispitele si ticalosia lumii,
Iconoclast si tot mai plin de revolta, Am sa mor de saptesprezece ani.
nu pot tacea! nu, cand eu am fost motivul mortii Tale...nu pot sa nu ma declar gunoi in fata Ta! nu, cand Tu Ti.ai lasat splendoarea de Rege sa induri ocara mea...nu pot sa nu plang! oh, nu pot sa nu cad invinsa in lacrimile ce ma doboara cand Tu ai indurat greul ce nimeni nu e.n stare macar sa.l inteleaga,"atat de dispretuit ca.ti intorceai fata de la El"...nu pot sa nu Te cant! nu, cand ai rabdat si ai iubit neconditionat... nu pot sa nu ma prostern in fata Ta! nu, cand cuiele Te.au pironit pe lemnul greu si rece si eu "nu Te.am bagat in seama"...nu merit nimic.n.am facut nimic sa castig salvare.nu merit sa.Ti pese de mine.n.am facut nimic sa ma chem fiica Ta...eu am fost cea care Te.a ucis! eu am fost cea care am strigat sa fii rastignit!nu merit sa ma ridici din mizerie...esti prea Sfant si prea Curat...nu merit sa ma privesti!nu, dupa tot ce Ti.am facut...nu merit binecuvantarile Tale! nu, cand stiu ca meritam cumplita.Ti moarte...
de ce ma iubesti? de ce nu pleci de la mine?...nu pot intelege de unde atata iubire...nu,cand eu Te.am urat si Te.am vandut pe.o bucata de iluzie goala!...de ce vrei sa ma speli? nu merit decat gunoiul ce ma ingroapa...de ce imi spui ca sunt a Ta? daca eram nu Te alungam de la mine...da.mi chinurile ce le.ai indurat...da.mi crucea sa o duc.este a mea...da.mi cuiele si ranile Tale adanci...da.mi durerea. da.mi batjocurile si suferintele ce Ti le.am aruncat cu scarba in fata...da.mi soarta ce o meritam!...de ce ma curatesti? de ce.Ti murdaresti hainele sfinte ca sa ma faci iar copilul Tau? de ce ma vrei?...
de ce ai ales sa ma faci curata?...nu merit nimic! oh,Dumnezeule, vreau sa pot sa traiesc.
